am vazut mai adineauri "A' l'Interieur" . M-au taiat naduselile in cateva randuri. La prima faza in care se pregateste sa se deschida robinetul de gore (adica cand o ii face tipa rea cunostinta cu foarfecele pantecelui bombat al frumoasei adormite) simteam cum ma inmoi ca o lumanare aprinsa, ma gadeam sa-l opresc, ma gandeam daca o sa supravietuiesc
si cate si mai cate nu-mi treceau prin cap in secundele alea. Dar se vinde ieftin pana la urma. N-are lichidul sugestiei psihologice in coaie, profita cocalareste de vulnerabilitatea noastra organica in fata acestor chestii... si p-aici ti-i drumul. E drept, in sensul asta e destul de satisfacator pt. amatorii de thrill-uri; ce poate fi mai irezistibil (in sensul negativ al termenului) decat tortura unei femei insarcinate nevinovate lipsite de aparare... Mi-au placut secventele ca aperitiv al masacrului - visul si halucinatia sotului intrerupta de flashback-ul aceluiasi sarutand fara voie bordul autoturismului tamponat. Ceva probleme cu verosimilitatea - dulapiarul cu care e blocata usa de la baie se intampla sa fie fix la indemana si fix de inaltimea potrivita, efectul pagubelor viscerale e mult sub-reprezentat, ideea care se dovedeste a ii propulsa actiunile maniacei lasa de dorit etc. etc. Dar cel mai mult imi pare rau de lipsa de interes pt. incarnarea unor personaje tridimensionale, umane credibile - avem in schimb doar niste carcase care sa serveasca drept suport pt foarfece si andrele...