|
Scrisoarea unuia care uraste cainii
''''Trebuie, deci, sa va dau o explicatie pentru faptul ca urasc cainii. De mic i-am urat! Pe vremea cand ma ridicam, catinel, in doua picioare, spre surprinderea maica-mii, care ma credea soarece, cainele nostru venea langa mine, ridica piciorul si se usura, foarte satisfacut, in capul meu. Mai tarziu, cand am inceput sa sar gardul pe la vecini, dupa furat, cainii lor ma fugareau si ma muscau de qur. La scoala, invatatoarea imi spunea mereu ca pana si cainele din curte e mai inteligent decat mine. Singura fata pe care am iubit-o nu m-a lasat sa-i trag un caine si, cand m-am dus s-o petesc, taica-su a pus cainii pe mine. Serviciu nu mi-am gasit decat la hinghieri. Noroc ca, mai tarziu, m-a angajat o familie foarte simandicoasa sa-i curat zilnic curtea de excrementele celor 20 de caini pe care ii avea. Cand ma vedea cainii, ii apuca diareea, spontan, si in timp ce eu curatam de zor, ei ma priveau foarte amuzati si faceau glume pe seama mea. Cand incercam sa ripostez, sareau toti pe mine. Precizez ca ei mi-au mancat si oole, fapt pentru care am fost parasit de iubita mea Vasile. Pe scurt, cainii mi-au facut viata un cosmar. Ii urasc!'''
true story
|