|
De Gertrud m-am apucat cu mari sperante pt ca Jeanne D'Arc si Ordet sunt uriase pentru mine. Dar m-am izbit de un prim sfert de ora tare ca o nuca. Un barbat si o fumeie au niste interpretari atat de extrem-teatrale incat nici o secunda filmul nu m-a transportat inauntrul lui. De fapt macar de mi-ar fi dat impresia de film. Dar e doar teatru TV (Sper ca n-o s-aud iar de Bresson, ca n-are treaba. Aia mie imi spuneau ceva. Astia trag matza de coada). Vorbesc de acele 15 minute pe care le-am vazut. N-am reusit sa adun suficienta rabdare sa trec mai departe.
Clash by night e o bomba de la inceput pana in ultimul sfert. Un noir fara mister dar cu tensiune lent acumulata si un ping-pong de replici care taie / lovesc in plin. Barbara Stanwyck si Robert Ryan fumega de coolness, Marilyn Monroe se pisiceste, filmul urca ... si poc ! se sparge cu un deznodamant cuminte si fals. Binele invinge, femeia isi baga mintile in cap si fraierii sufera ... Datzi-o ba in ceapa ma-sii ! Alt film care tine sa ne reaminteasca faptul ca e doar un film. No actual human beings were harmed. Ufff ce bine !
|