A fost o perioada cind nu-l mai suportam deloc pe Woody, dar de citeva zile l-am regasit pe cel care mi-a placut intotdeauna
Am revazut de curind Hannah and her sisters si Manhattan.
Hannah, in special pentru Michael Caine, pentru rolul lui de escroc rafinat, de data asta sentimental.
Manhattan imi place in special pentru personajul lui WA, dar nu numai. Parca e din cu totul alte vremuri filmul, toate personajele sint dezinvolte, e un calm care nu mai exista in societatea de azi, ies din tipar doar stresul/angoasele personajului lui WA. Dupa ce intr-un acces de sinceritate WA e dat afara, se muta intr-un apartament unde sint in permanenta zgomote, apa de robinet e putin maronie
, se desparte de iubita de 17 ani pentru o iubita mai matura care-l paraseste pentru prietenul lui (pe care inca il iubeste
) ce altceva ar mai putea inventa Woody?
Un final pe cit de simplu si neasteptat pe atit de emotionant. Oricum scena mea preferata e cea din muzeul de astrologie, Woody si Diane filmati in aproape obscuritate cu dialogurile care se interpun intre atractia dntre ei.