Dos Passos -42nd Parallel
Paralela 42 este primul volum din trilogia USA. Cartea este un portret colectiv al Americii, aici pânã la primul rãzboi mondial, dar sigur urmeazã criza economicã şi chiar vreau sã ajung la celãlalt volum. Dos Passos are umor pe alocuri şi este, mai ales, un bun observator al societãţii. I se potriveşte de minune o biografie kilometricã de genul ãsta. E un fel de Balzac modern, povesteşte foarte bine.
Capitolele mele preferate au fost cele de "Newsreel" -un colaj / montaj de diverse titluri de ziar ale epocii (unele chiar de tip Click sau Libertatea) îmbinate pentru a crea uneori o confuzie comicã (sau, in fine, amaro-comicã); e destul de cinematografic aşa, e ca în scenele alea când ţi se deruleazã ziare pe ecran; varianta de inceput de secol XX de RSS feeds.
Mi-au placut si capitolele de "Camera Eye" -scrise în stilul de "stream of consciousness", totul este privit din perspectivã personalã, fãrã intervenţia unui povestitor, impresionist... Dar Joyce ii da clasa la din astea.
Imbinarea punctelor de vedere ale personajelor asupra aceleaşi realitãţi nu are nici originalitatea, nici talentul lui Faulkner, iar rãtãcirile lor de-a lungul vastului continent nu au forţa unui Kerouac care se aflã în cãutarea unei identitãţi, a unui sentiment de libertate, a visului de a te regãsi şi a te realiza undeva, altundeva decât aici.
Dos Passos e destul de "realist", dar este interesant cum atitudinile, ideile generale care se desprind din istoriile personajelor au rãmas valide şi în prezent, aplicate la un conţinut niţel diferit, însã cu o esenţã foarte asemãnãtoare.
Last edited by aniela07 : 13 Nov 2011 at 21:13.
|