[varu]

In realitate, insa, ceea ce se intampla e ca filmul coboara la nivelul conventiilor unui gen ordinar (porno), fata de care nu mai pastreaza nici o distanta critica.

E la nivelul unui film porno, intr-adevar, dintr-acelea vechi, unde exista un mic plot pentru a justifica scenele de sex.

E a doua oara cand spui asta.
Au mai scris si cei dinaintea mea care sunt pe aceeasi unda cu mine, mai argumentez si eu o data in felul urmator, printr-o analogie si sa-mi spui de ce nu as avea dreptate.
Tie chiar ti s-a parut asta film porno? Care e rolul unui film porno? Exact! Material de laba! Excitarea. Tie chiar ti s-a parut filmul asta asa ceva? Ca nu pastreaza nicio distanta critica fata de rolul filmelor porno? Nu ti s-a parut ironic-amar, de rasu' plansu' cum toarna aia pe timp de seceta cu bidonul de 5 litri apa peste actorii care se fut ca sa creeze o atmosfera 'romantica la dus'? Fețele alea imbecil-imobile, ochelaristul ala cameraman plictisit cu fata de maistru care tine moarta pe principiul 'show must go on' cu orice pret?
Toate astea mie mi s-au parut o distantare clara fata de pornografie, conform principiului "watching a porn is something, watching shooting a porn is something else" (comentariu de pe imdb)

Si acum vine analogia: filmul asta este despre pornografie in sensul de 'material de laba' tot la fel de mult cum 'La grande Bouffe' al lui Marco Ferreri e despre gastronomie in sensul de 'emisiune culinara a la Jamie Oliver de notat retete cu carnetelul in mana'. Cum ti se pare?

Nu ti se pare ca in ambele situatii sexul si mancarea sunt folosite ca sa transmita o stare si un mesaj mai inalt decat simplul fapt de a fute si a manca?

Ar fi socant, poate, daca autorul ar fi creat mai intai o atmosfera de decenta, in care, la un moment dat, o scena porno ar surprinde. Ori atmosfera e plata, nedefinita, neasezonata. Doua-trei personaje se misca prin diferite locuri, pe coridoare si pe scari, prin incaperi cu personalitate de cabina telefonica, fac sex si infuleca pepeni. Nimic nu caracterizeaza in vreun fel aceste personaje, nici mise-en-scena, nici interpretarea, nici dialogul (mut). Nu poti sti ce vor, ce simt. Cica reprezinta un studiu" asupra alienarii si insingurarii. Alienare si insingurare fata de ce, de cine? Personajele acestea nu par sa aiba sau sa fi avut vreo dorinta, vreun ideal, vreo dragoste. Singurele gesturi de afectiune dintre cei doi par a fi doar cele din scena finala.

Asta mi se pare chiar amuzanta.
Adica daca regizorul ar fi creat o mizanscena ca banchetul din Ghepardul lui Visconti sau nunta din Melancholia lui Von Trier si la un moment dat aia si-ar fi tras-o explicit pe fundal de mobilier rococo, atunci chestia asta te-ar fi socat? Asa ar fi avut loc si o distantare critica fata de pornografie, nu?
Tocmai ca mizanscena lui Tsai e perfecta in rezonanta cu alienarea, dezumanizarea, singuratatea, seceta sentimentelor, cautarea lor in orbecaire. Toate scarile alea de bloc impersonale, jegoase, pline de igrasie, intunecate, dezumanizante nu alcatuiesc un setup OK pentru un film despre alienare? Cu ce ai fi vrut sa asezoneze atmosfera ca sa fie credibil subiectul?
Interpretarea (minimalista): pai imposibilitatea de a comunica e iarasi redata perfect, zic eu. Stangacia gesturilor, stinghereala, mutenia, toate se lipesc perfect intru alienare si necomunicare.

"Personajele acestea nu par sa aiba sau sa fi avut vreo dorinta, vreun ideal, vreo dragoste. Nu poti sti ce vor, ce simt."
Dar alea din La grande Bouffe ce idealuri si dorinte au in afara de a baga in ei pana crapa? Despre alea ce stim, mult mai complex, ce vor, ce simt?
De ce filmul ala ar actiona la un nivel mult mai inalt, de ce filmul ala ar fi credibil ca o metafora despre dezumanizarea societatii de consum, iar Wayward cloud nu e despre alienare, ci e doar pornografie?