[varu]

The Wayward Cloud (sa schimbati si titlul topicului)
Godard spunea undeva ca "tot ce iti trebuie sa faci un film sunt o fata si o arma".
Tsai Ming-liang ne spune destul de explicit ca tot ce iti trebuie sa faci un film ar fi o fata, un baiat, pepeni, sperma si lacrimi. In aceasta ordine. Macar privite din acest unghi, filmele lui Tsai sunt mai complexe si mai nerusinate. E bine? E rau?
Cam asta ar fi tot reviewul meu la acest film.
Nici lui Tsai nu ii place foarte mult sa se lungeasca la vorba.

Nu m-a avertizat nimeni despre ce fel de film e vorba si cei care va uitati la filme impreuna cu copiii, vedeti sa nu fie prin preajma

Doar eu am scris pe vreo trei topicuri ale forumului asta: Atentie la acest film! E socul turneului, e cel mai dement, cel mai tacanit, cel mai explicit!
Am scris si in faza de propunere a regizorilor si pe pagina cu informatii generale si ca Exotica pare un film cumintel prin comparatie.

Dar pe toti care sint entuziasmati si extaziati sa zicem de film, ii intreb: cu ce ati ramas din film? Ce v-a ramas in voi din film, ce duceti mai departe?

Eu sunt entuziasmat de acest film. Nu extaziat, doar entuziasmat. E un film care a atins tensiuni mari, mi-era frica pe alocuri sa ma uit mai departe, nu imi venea sa cred ca mai departe he's really gonna do it, o sa arate asta, in directia asta o va vira. Apropo de ultimele 20 de minute. Sa creezi tensiune si feeling din absurd si din pornografie nu mi se pare putin lucru.
Este cel mai important film din istorie despre pepeni. Pepenele-vagin. Pepenele-cascheta. Pepenele-fat. Pepenele-barcuta. Pepenele-umbreluta.
Pepenii nu vor mai fi niciodata la fel dupa acest film.

Toate filmele lui Tsai sunt despre alienare si lipsa comunicarii si lipsa afectiunii si cautarea ei si esuarea cautarii si ramanerea individului in propria lui insula de melancolie si tristete.
Din punctul asta de vedere, adica tematic, Tsai Ming-liang e cel mai omogen dintre regizorii turneului. E un om cu o imaginatie si creier cinematografic inepuizabile pe o tema data. Bine, poate si WKW e in aceeasi situatie, dar cu alte unelte.
(Stop joc: aici ar trebui sa intervina Liviu- sa zica: "Serios? E un film despre alienare si melancolie si tot ce a gasit regizorul asta sa ne arata sunt unii care se fut cu niste pepeni sau unul care fute un cadavru?" Oops, cate spoilere pentru astia care n-au vazut inca filmul! Mai indrazniti acum sa va apropiati de el!
Nu cred ca ar functia un astfel de argument intr-un astfel de context, la un astfel de film atmosfera totala, intregul primeaza, nu sa scoti din context o anumita scena. Tsai e in primul si in primul rand creator de atmosfera.)

Abia cand l-a intrebat tipa daca nu mai vinde ceasuri mi-am dat seama ca e un fel de continuare a lui What Time Is It There ? Initial nici nu am recunoscut actorii si nici nu mai tineam minte numele regizorului.

Si cealalta problema ar fi readucerea personajului interpretat de Shiang-chyi Chen in What Time Is It There?, care 1) e un film mult mai bun si 2) are un excelent final ambiguu, caruia The Wayward Cloud ii cap spulbera misterul... Acesta nu e un defect al filmului, doar ma deranjeaza pe mine.

Da, asta apropo si de temetica omniprezenta a alienarii din filmele lui Tsai. What time is it there? este unul dintre cele mai delicate si bibilite si gingase filme despre singuratate facute vreodata. Si este fix la antipodul lui Wayward cloud. Adica este cu acelasi cuplu de actori din Wayward cloud (ma refer la cea de care e indragostit, nu la partenera de filme porno), dar e un film de o castitate si timidatate senzuala si sexuala care sunt fix opusul a ceea ce ne este aratat in Wayward cloud.
In plus filmul e un duplex Taiwan/Paris.
In plus zeul cinemaului la care se inchina Tsai e Francois Truffaut (chestie asumata si declarata) si in plus tot Tsai a marturisit ca cea mai mare realizare a lui ca regizor e ca l-a filmat pe actorul lui fetis Kang-sheng Lee (care apare in toate filmele lui), i-a vazut dezvoltarea fetei lui pe ecran la fel cum a facut Truffaut cu Jean Pierre Leaud. De la Rebels of the Neon God, debutul lui Tsai, unde fata de adolescent al lui Kang e un echivalent al adolescentului din 400 Blows pana la maturitate.
Iar ca omagiu adus lui Truffaut, in What Time Is It There? are un cameo insusi Jean Pierre Leaud, la batranete, sictirit, in cimitirul Pere Lachaise.
Nu pot sa spun ca What Time Is It There? e un film mult mai bun ca Wayward cloud, doar functioneaza diferit pe o tema data si se completeaza reciproc perfect, un fel de Ying-Yang.

Poate bucatile alea muzicale au ceva referiri specifice, pe care eu nu le-am priceput, ma gindesc in special la fetele care dansau in jurul statuii si chiar la clipul cu umbrelute, care m-a distrat si mi-a placut cu adevarat (imagine, culori, etc) si de ce nu si la primul clip, baiatul transformat in dragon care cinta asa cum cinta toata lumea in baie Au fost faze comice dar si multe faze penibile.

Statuia aia este ex-dictatorul Taiwanului si toate slagarele alea provin din cultura muzicii usoare anii' 70-80, un fel de echivalent al lui Margareta Paslaru in varianta taiwaneza. Evident ca acel clip cu statuia poate fi citit si in cheie bascalioasa, contrastul intre versurile dragastoase si personajul istoric. Imaginati-va cum ar fi ca la noi intr-un film de genul asta sa intercalezi un moment cu niste pitzi care sa cante Mirabela Dauer si care sa loveasca cu flori din alea de plastic kitschoase si ceausiste fix intr-o statuie a lui Ceausescu.
Cred ca un efect de genul asta a obtinut Tsai.

nu se leaga sau s-ar fi putut lega intr-un film cu mult mai scurt.

Tocmai de asta mi-a placut, ca toate chestiile alea absurde scoase din context nu functioneaza, dar se leaga doar luate ca un intreg intr-o senzatie despre alienare. Nu mi s-au parut lipitura groasa ca la Bergman, ci un film de atmosfera impecabil conceput.

Am vazut eu ca unii iau comentariile mai personal, de-aia. Stiu sigur ca sint mai multi care au vazut deja filmul, n-am idee daca au fost chiar extaziati, dar am rabdare sa aflu.

Aici nu stiu daca te referi la mine, poti sa spui si la cine te referi ca nu se supara nimeni, eu unul Doamne fereste! sa ma supar pe tine, dimpotriva te respect si simpatizez ca pe o persoana cu o cultura cinematografica mai solida ca a mea.
Dar da, eu l-am propus pe Tsai in turneu.
Eu pana acum am incercat sa comentez filmele, nu sa iau un film ca o vendeta personala cu alti forumisti.
Nicio secunda nu ma intereseaza treaba asta, mai ales ca habar nu am cine sunt oamenii din spatele userilor forumului.
Si paranteza aia de am bagat-o mai sus lui Liviu-, mi-e greu sa cred ca Liviu- sau altcineva ar putea-o lua ca un atac personal si nu ca un schimb de opinii.

The Passion of Anna
Nu mi-a placut de nicio culoare filmul asta.
Daca in filmul lui Tsai avem masturbare pe bune, aici am simtit pe tot parcursul filmului ca am parte de masturbare intelectuala. Ceea ce e mai nedemn pe o scara a rusinii.
Niste personaje toruturate, chinuite, cu care e greu sa empatizezi pentru ca problemele lor au ramas intotdeauna in afara mea. Alte filme din turneu cu personaje torturate emotional (Secrets & Lies, Exotica, despre care n-am zis numai de bine sau nu mai vorbesc de Faces care e realizare colosala) sunt cu 10 clase peste acest Bergman.
Film opac din punctul asta de vedere. Urlete, zbierete, isterii, monoloage (inclusiv ala de care zice Windom) care nu m-au emotionat nicio secunda.
Skammen a fost o capodopera. Singurul lucru care mi-a placut in The Passion of Anna au fost minutele referinta la Skammen. Avem de a face saptamana asta cu doua filme de la doi regizori care fac in interiorul filmelor referinte la filme anterioare.
Asta eu il consider un film ratat (da, stiu, ratat sunt eu care il tratez cu superficialitate pe marele Bergman).
Plus ca am vazut si eu comentariile actorilor in mijlocului filmului. Asa ceva pur si simplu nu se face in cinema. E o regula nescrisa de bun simt. N-ai voie sa bagi tu regizor prin gura actorilor comentarii literare ceausite de admitere la liceu despre ce vrei tu sa spui. 'Autorul a vrut sa spuna ca...' Si pe urma sa dai drumul din nou la film, priviti-ma ba prunfunzimea operei mele.
N-ai voie sa faci asta.
Numai pentru schema asta si acest film trebuie rejectat.

Dau votul meu lui Wayward cloud, fara multe mustrari de constiinta. Lasati-ma pe mine sa imi patez imaginea pe forumul cinemagia.
Filmul lui Bergman chiar a fost o experienta greu de dus. Naspa.

Pare de necrezut. Nu imi vine a crede impertinenta de a-l imbranci pe Bergman pe scari.
Dar cu toate surpriza de rigoare, vom avea un sfert de finala de exceptie, eminamente asiatic, Tsai Ming-Liang versus Wong Kar Wai. Deja acest Tsai e pe post de Unirea Urziceni care se califica in sferuri eliminand pe Manchester United.