[aniela07]

Bergman pune in scena 4 personaje extenuate spiritual, emotional, pe un fundal de violenta inexplicabila (cainele spanzurat, oile taiate, calul ars –cu punctul culminant al umilirii unui fost pacient dintr-un azil de nebuni).
Andreas se retrage in insula pentru a scapa de un trecut umilitor si plin de esecuri. Aici o intalneste pe Anna, o femeie frumoasa, dar care isi idealizeaza trecutul pentru a scapa de sentimentul de esec personal si de vinovatie pentru distrugerea propriei familii. Toate cele 4 personaje prefera sa se amageasca pentru a nu se confrunta cu durerea imposibilitatii relationarii perfecte cu ceilalti.

Anna vorbeste mereu despre perfectiune, despre experienta completa a relatiei cu un barbat, dar Andreas este constient ca toate acestea sunt doar iluzii, ca viata Anei a fost la fel de "patata" ca si a lui, ba chiar mai mult, pentru ca ea a fost responsabila de moartea sotului si a fiului sau (fara sa fie condamnata pentru accident), pe cand Andreas facuse inchisoare pentru falsificarea de documente.
In final, desi Anna vrea sa fie iertata, totusi ea nu se poate desprinde de rolul ei de fiinta imaculata intr-o existenta perfecta, iar Andreas ramane ezitant intre predicile de izbavire si realitatea plina de minciuni, compromisuri si violenta. De fapt, nimeni nu se poate schimba, nimeni nu poate renunta la mecanismul format pentru a face fata neplacerilor si contradictiilor vietii.
Imi place cum Bergman contureaza personajele, tot dramatismul rezidand in modul in care acestea incearca sa inteleaga si sa se impace cu propriile vieti si nu intr-o serie de actiuni care sa dea ritmul filmului.

Chiar daca imi place Bergman foarte mult, voi vota cu The Wayward Cloud, din frivolitate (este mai senzational decat A Passion).