[Mercutio]

Habemus Papam de Nanni Moretti

E o comedie dramatica sau o drama comica. Cum vreti. Noul papa ales intra intr-o criza de panica in momentul in care trebuie sa se arate la balcon pentru a saluta si a binecuvanta multimea. Situatia nu poate fi salvata de psihanalistul (Nanni Moretti) chemat de urgenta in ajutor, ba chiar devine comica. E dificil si neindicat sa interoghezi un papa in privinta sexului, fantasmelor, copilariei, sa-i chestionezi credinta. Papa, excelent interpretat de Michel Piccoli, evadeaza in oras, se intretine cu o trupa de actori, in incercarea de a se accepta sau redefini ca personalitate. Intre timp psihologul, blocat in interiorul palatului impreuna cu conclavul, datorita strictetii publicitatii evenimentului, omoara timpul organizand jocuri de volei intre cardinali. Imagini comice cu cardinalii jucand volei, in contrast cu formalismul si solemnitatea de la Vatican, puse in evidenta de o mise-en-scena ebluisanta. Filmul lui Moretti nu are un mesaj direct, o pozitie frontala asupra gravitatii evenimentului descris. Nici asupra existentei umane, asupra religiei, asupra psihanalizei (reiese ca aceasta se reduce mereu la deficitul parental). E doar un survol observational si vag ironic.