Originally Posted by Windom:
Ca, pentru mine cel putin, lebenitza n-o sa mai fie in veci ce a fost, dupa filmul asta. In van i-am cautat pe olteni prin piatza, si-au strins satra...  |
Şi tocmai i-ai răspuns anaemonei la întrebarea: "cu ce ati ramas din film? Ce v-a ramas in voi din film, ce duceti mai departe? ".
Yup, după filmul ăsta nu cred că o să mai mănânc vreodată lebeniţă. Nu că aş fi mâncat foarte des, dar nah... Numa bine, un motiv în plus să o evit.
Ce am înţeles din film: The wayward cloud. Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.
Eu cred că Ming ar fi putut foarte uşor să descrie povestea asta altfel. Scenele alea explicite, plus cadrele foarte lungi sau tăcerea enervantă a actorilor sunt prea de tot. Ceea ce a vrut să spună, putea foarte uşor să fie spus printr-un scurt-metraj. Desigur, se pare că lui Ming îi place să se lungească. Nu că ar fi deranjant, în fond, unele scene sunt chiar savuroase. Bine, acum, probabil că dacă lumea votează cu TWC, ceilalţi vor spune: aaah, you damn porn addicted.
(just jokin'). Oricum, filmul m-a amuzat. Bine, nu am râs până la lacrimi, că nu aveam de ce, însă m-a amuzat mai ales naivitatea fetii ăleia.
Relaţia dintre cei doi e foarte atipică. Nu pot să îmi dau seama cum de ea nu a vrut să afle mai multe despre el sau cum de nu şi-a dat seama că ceva e putred la mijloc când el era atât de tăcut şi părea sfântul sfinţilor. (vezi scena din cămăruţa plină de filme unde el o opreşte când ea vrea să, mnoh... you know
) Dar cine ştie, poate e ca la indieni care au o percepţie asupra relaţiilor cu totul diferită faţă de europeni.
Am văzut filmul în două părţi. Prima parte, de 50 de minute, nu m-a impresionat aproape deloc. Chiar aveam o anumită reticenţă în a urmări filmul în continuare dar nu îmi pare rău că am dat play din nou. Vorbind la modul cel mai serios, chiar dacă filmul e enervant de tăcut şi de lung, spune multe în tăcerea lui. Desigur, nu prezintă nicio relaţie ideatică aşa cum ne-au obişnuit americanii încă din cele mai vechi timpuri, ci din contră, o realitate sumbră, o realitate care din păcate, îşi face tot mai mult simţită prezenţa. (probabil deaia lume nici nu îl prea înghite) Aşa că, dacă la început consideram The wayward cloud ceva patetic, acum mă gândesc serios să îmi schimb părerea. Rămâne de văzut cu ce mă va impresiona mister Bergman din care am văzut (again) jumătate din film şi nu m-a impresionat. Sper doar să nu se repete povestea ca şi la Ming, că atunci am sfeclit-o rău de tot.
P.S. Sunt de acord cu Windom la faza cu pepenele ca fiind substitutul perfect al maternităţii. Şi dacă e să o luăm aşa, acolo se explică ce mai bine care e faza cu fructul ăsta. Pentru că dacă la început el e kiny toy (ca să spunem aşa), un fel de punte între oameni, cu timpul, vedem de fapt că semnificaţiile nu se opresc aici. Iar scena naşterii a fost wooow... Mi-a plăcut foarte mult cât de bine a mimat-o.
Eu totuşi, nu am înţeles o chestie. Care-i faza cu valiza?
Şi de ce a murit prostituata? (sau "vedeta" de filme pentru adulţi)