[Windom]

(pe Windom sigur o sa-l dea pe spate daca el gasise asta inca din Dragon Inn ).

Yessir, the pervert is back.
Acum serios vorbind, regizorul asta e pentru mine revelatia turneului, am vazut doua filme de-ale sale si ambele "m-au dat pe spate".
Din nou, nu trebuie sa ne cramponam de "perversiuni" (desi, in cazul de fata, aparentele perversiuni sint cam greu de trecut cu vederea ) De ce spun aparente? Pentru ca n-avem de-a face cu perversiuni in adevaratul inteles al termenului. Acelea au un scop sexual, astea nicidecum.
Filmul nu SE VREA ci ESTE un studiu al alienarii. Si da, faza cu seceta e metafora care-ti sare prima in ochi, insa pe linga ea exista si altele, mai subtile. Lebenitza aia nu e acolo doar pentru a face filmul ciudat. Ea are o semnificatie, pe care o aflam pe la inceput, daca sintem atenti la ce zice ala la televizor – respectivul fruct a devenit o unealtă a socializării, ba mai mult, un vehicol al sentimentelor. Şi privind din unghiul ăsta, scenele „cu pepenii” capătă noi semnificaţii, nu sînt concepute doar de dragul ciudăţeniei lor. Fructul ăla e un surogat – pentru sex, dragoste, afecţiune, împlinire. Există, de altfel, multe astfel de surogate în film, de la pepeni la reviste porno. Totul e amăgire. Inclusiv momentele alea muzicale, cu excepţia celui de la început, fac mişto de „momentele Kodak”, vorbind de dragoste printre flori de plastic. La un moment dat, regizorul ne amăgeşte şi pe noi, cu un extreme close-up ce pare a înfăţişa o partidă de sex, care se dovedeşte a fi un act sexual egoist şi solitar, atunci cînd camera se retrage. Două, de fapt... Iar secvenţa finală mi s-a părut absolut demenţială, însumînd, prin mesaj, esenţa întregului film.
Continuă să mă uimească cum reuşeşte regizorul ăsta să transmită atît de multe prin atît de puţine cuvinte. Făceam o comparaţie cu WKW şi mă gîndeam cît de diferiţi sînt cei doi regizori atunci cînd vine vorba despre interacţiunea, pe ecran, dintre personaje (de la intimitate languroasă la înstrăinare în spaţii lugubre) şi, totuşi, cît de apropiaţi sînt, uneori, ca mesaj.
Ambele filme mi-au plăcut la fel de mult şi fiindcă toţi vor vota cu Bergman, pentru a nu-şi şifona imaginea pe Cinemagia, eu voi vota cu Tsai de această dată, fiind de părere că, dupa isprava asta, omul nu merită să plece acasă cu mina goală. Si pentru ca, dupa Egoyan, nu mai am nimic de pierdut. Just kiddin'...