|
Din dragoste cu cele mai bune intentii 8/10
Fiul isi da pe fata paranoia cu ocazia unui atac cerebral (care pana la urma nu se dovedeste a fi chiar atat de grav) al mamei. Nesiguranta lui ca nu va sti cum sa reactioneze in momentele care vor fi intr-adevar dificile il aduc in prim plan, fiind mereu filmat din perspectiva celorlalti, caci adevaratul personaj principal al filmului este el (nu mama), cel care incearca disperat sa controleze tot si sa elimine orice posibilitate de a se intampla ceva tragic (fiind, in acelasi timp, constient ca pana la urma asemenea evenimente nu pot fi evitate si simtindu-se dezarmat, lipsit de puterea de a le face fata).
Este bine regizat, scenele hilaro-tragice din spital, desi exagerate pentru a le potenta efectul, sunt tipic romanesti. Mi-a placut genul de umor din film.
Tehnic vorbind, filmul mi s-a parut foarte bine lucrat. Dar nu m-a captivat ca povestire, ca emotii transmise, ca problematica. Insa e bine realizat (se vede ca regizorul s-a chinuit un pic: este o scena in centrul careia, ca de obicei, se afla marele paranoic, iar doctorul, care se tot straduieste, dar in zadar, ca sa-i inspire incredere, se vede numai reflectat in monitorul laptopului pus pe screen saver -destul de recherché asa, nimic de comentat).
|