Intrucat pe 2666 l-am gasit numai in spaniola si cred ca imi ia cu siguranta 2 luni ca sa-l termin de citit cu dictionarul, am inhatat
Last Evenings on Earth de Roberto Bolano.
Desi personajele nu sunt exceptionale, iar povestirile exista doar de dragul de a scrie (nu au nici macar un final in intelesul comun al termenului), are nenea asta un stil de te da pe spate cum de mult nu am mai intalnit (cred ca e ceva in dieta sud-americanilor de se lipesc in halul asta de uleios pe sinapsele cititorilor). Cel putin pe mine ma cam bantuie. Stie sa creeze situatii foarte vizuale care au ramas cu mine mult timp dupa ce am inchis cartea.
Acum, asa ma bate gandul sa imi petrec o eternitate ca sa citesc 2666 in spaniola...
