Originally Posted by Liviu-:
|
Not really. Esteticul in filmul asta consta in imagini de tip Windows Media Player.
|
Hai mai ca nu tot filmul, doar cand se drogheaza ala la inceput.
Originally Posted by Liviu-:
|
Nu exista nicio emotie in ele, nu e vorba de frumusetea lumii, e doar un experiment de lumini,
|
Pai nu e vorba de frumusete, e chiar contrariul, Gaspar nici nu isi propune sa iti arate frumusetea lumii. Gaspar Noe da cu tine de toti peretii. Experienta totala. Faptul ca da cu tine de toti peretii e cel mai bun lucru. Nu vii la cinema sa te destinzi, sa te relaxezi ca la piscina. Vii sa traiesti. M-am sculat de pe scaun buimac, cu broboane de sudoare pe frunte si mi-a picat restul de guma din mana. Nu-i putin lucru sa faci prin film acelasi efect ca si cum te-ai da cu rollercoasterul. Nu stiu daca e bine sau nu (eu zic ca e de bine), dar asta va fi cinemaul viitorului si din cauza asta "Enter the void" e o borna in istoria cinematografiei.
Zici ca n-are scenariu. Mie filmul asta mi s-a parut despre fluxul memoriei. Cum faci un 'scenariu' despre fluxul memoriei? N-ai cum. Are fluxul memoriei un scenariu sau e o curgere continua? Eu spun ca raspunsul la intrebarea asta e cheia in care trebuie sa citesti structura filmului asta.
Am simtit nevoia sa il apar un pic pentru ca senzatia pe care mi-a lasat-o a fost cutremuratoare, eu il consider unul dintre cele mai mari filme din ultimul deceniu.