Le Havre -Kaurismaki 9/10
Nu i-am dat 10 pentru ca pe mine nu m-a prins. Dar e interesant cum actorii incearca sa transmita "simtirea" situatiei in absenta expresivitatii faciale. Umorul este extrem de simpatic (replicile sunt foarte savuroase -Elle est le manager de ma vie sau cand Marcel se declara l'albino de la famille atunci cand viziteaza un batran de culoare in tabara de refugiati), iar culorile, fabuloase si cu aparitii neasteptate (mi-a placut cand inspectorul cumpara un ananas si cum contrasteaza el, imbracat in negru-smoala, cu ananasul pe care il are in mana).
Iar nuanta de albastru a peretilor bate Voronetul... asa ceva vreau si eu. Dar trebuie sa mai astept un an ca am promis sa nu schimb culoarea peretilor din casa mai des de 2 ani. Si asa am obtinut o exceptie pentru revopsirea caloriferelor, acum sa mai cer si albastru-Kaurismaki pe tavanul din sufragerie, chiar ca mi-o iau.
