|
De inceput chiar incepe ca un drive-game: mood, setting, culori, lumini, muzica, perspectiva si bineinteles condusul in sine sunt coborate (downloadate ?) dintr-un NFS altoit cu GTA. Daca era dupa primele 15 minute cu siguranta respectabila doamna de mai sus nu si-ar fi cerut niciodata banii inapoi. Dar apoi incep sa (nu) se (mai) intample niste chestii si apare un nene care o zice pe sleau: "Dom'le ... eu am fost producator de film la viata mea, faceam filme de actiune, sexy, de astea, prin anii 80, some called 'em european, i thought they were shit !" Pai zi asa nene ! Copy-paste din primul rand de mai sus, alea cu "mood, setting, ..." si inlocuiti NFS cu "filme actiune anii 80" si GTA cu "european". Deci avem un film din 2011 imbracat in hainele cu care tac-su mergea la discoteca in anii 80. Buun. Un film self-aware, care iti vinde exact ce era in pliant. Si esenta (suc) si pulp (pulpa). Pe ce te bazezi ? Timing. Momentele cand Driver sta cu scobitoarea in gura si asteapta ca un motan cu unghiile scoase (si cu manusile scartzaind si ochii pe ceasul legat de volan care seteaza ritmul cardiac al spectatorului) sunt la fel de masurate ca cele in care baga in viteza si ii da batai. Fiecare cuvant intre el si Irene e precedat de o tacere. 2 timpi silence 1 timp zambet 1 timp vorba. Carey. Cand intra ea in scena parca iese soarele. Ajuta si tenul deschis si culoarea parului dar e ceva mai mult, o lumina pe care o emana. In timpul asta Driver e din ce in ce mai intunecat. Cadrul din lift cu scorpionul de pe geaca tremurand, parca trezit la viata, parca extinzandu-si membrele asupra lui. Din pacate intre timp filmul o virase catre tarantinism = retribution with blood buckets. Si asa dragii mosului monstrulica zis Anii 90 l-a papat pe Fat-Frumos zis anii 80. Si-am incalecat p'o sa ...
8 / 10 (bun)
|