[aniela07]

Husbands este plin de izbucniri de furie, veselie nejustificata, durere si (auto)dispret. Cam ce simtim cu totii dupa un eveniment angoasant pe care nu-l intelegem, nu-l putem accepta si fata de care nu stim ce reactie sa avem, mai ales atunci cand nu suntem impacati nici cu propria noastra viata. Mi-au placut 2 scene : aia cu vomatul alternativ, pentru a da afara nu numai bautura ci si ideea mortii prietenului si indigestia generala a propriei existente, si cea in care o fortau pe una dintre prietenele de bauta sa cante « sincer ». Si mai este un personaj care m-a ingrozit de-a dreptul (tipa cu un tic, un gest ciudat prin care isi scoate in evidenta maxilarul inferior, si cu un machiaj exagerat de pronuntat, de la un bar din Londra care il agaseaza la un moment dat pe Archie –Peter Folk).
Mi-a placut acea continuare absurda a unor scene, care depasesc clar momentul in care ar trebui sa fie incheiate, intr-o incercare, asemanatoare cu cea a personajelor, de a gasi un sens, de a reusi sa surprinda si sa exprime pentru a extirpa acea neliniste si pentru a gasi destinatia cautarii de sens.

City of Sadness arata consecintele dramatice ale abuzului de putere si da voce disperarii reprimate a unor oameni victimizati in mod repetat si care trebuie sa faca eforturi mari pentru a-si pastra identitatea culturala. Mi-a placut ca erau goluri in povestire pe care trebuia sa le deduci, ca timpul nu era structurat intr-un mod simplist, ci ca un puzzle.

Secrets & Lies are, in mod nesurprinzator pentru Leigh, oameni normali care dezvaluie resurse nebanuite de sensibilitate. Modul in care interactioneaza personajele evidentiaza un adevar neplacut: intr-o relatie exista intotdeauna lucruri pe care nu le poti exprima, pe care preferam sa le dam uitarii sau sa le ascundem decat sa le impartasim cu ceilalti, sau chiar pe care nu le recunoastem nici fata de noi insine. Aceste lucruri tainuite pentru a ne proteja (sau pentru a avea iluzia ca ne protejam) ne distanteaza fata de ceilalti si fac imposibile relatiile autentice.

Votul meu se duce, fara ezitare, la Cassavetes