[varu]

Unul din criteriile mele de recunoastere a geniului e reactia fulguranta si spontana: cum a putut omu’ asta sa scorneasca asa ceva? De unde le-a scos?!

La mine chestia asta functioneaza cel mai mult fix cu Cassavetes. Nu cu Kubrick. Nici cu Jarmusch.

Ma refeream la faptul blestemat al cinemaului, ca el e cel mai departe dintre arte de a crea viata from scratch. Ca-n pictura, sculptura, literatura. Acolo virtualmente ex nihilo iti este livrata viata.
Filmul e altfel. Oamenii sunt deja existenti (fizic) la momentul inceperii filmarilor, decorurile iarasi, de obicei si in mare parte, sunt necreate, reale - aspectual de documentar.

Cum adica? De ce? Mie mi se pare exact contrariul a ceea ce spui tu, ca cinemaul e DE MULTE ORI cel mai aproape dintre arte de a crea viata from scratch, iar Cassavetes e dovada suprema.
Mai mult ca literatura sau sculptura. La literatura trebuie intotdeauna un efort suplimentar de a decoda mesajul, trebuie sa citesti, sa-ti imaginezi vs sa vezi, ceea ce inseamna "mai departe" de viata.
Si actorii pot fi morti dpdv fizic si decorurile reale pot disparea cu timpul, materia umana din spatele filmului mi se pare la fel de perisabila ca cea din spatele faptuirii celorlalte arte, dar viata transmisa mi se pare intotdeauna mai aproape de tine in film ca in orice alta arta.

Cand in fapt marii fauritori de arta ca Joyce (apropo, apare numele sau listat pe ecran in echipa tehnica, de-asta mi-a venit in minte) Proust, Nabokov, sau Kubrick , Coppola si Charlie Kaufman ( ) , tocmai pt prodigioasa arhtectura stilistica a creatiei lor.

Din ce inteleg eu, tie iti plac artistii 'esteticieni' ca sa zic asa. Arta trebuie neaparat sa fie in primul si in primul rand estetica, sulfuroasa, rarefiata, metaforica, alegorica, deasupra realitatii si nu o modelare bruta a realitatii. Inteleg unde bati, nu prea inteleg cum intra Coppola in lista aia, nu prea se potriveste cu ceilalti.
Mie si Cassavetes mi se pare mare fauritor de arta, a explicat mai bine Windom. Dar intr-adevar, arta lui tine mai multa de mestecarea aluatului din care se face painea de zi cu zi, e mai brutar, nu isi propune sa iti livreze produse de "chef de trei stele Michelin" care sa iti gadile placut si ezoteric papilele gustative.

Nu inteleg cum nu intelegi. Totul e atit de simplu si onest, nu exista metafore, hiperbole, chestii care sa lase loc de interpretari metafizice, beating around the bushes... Totul e pe fata, personajele se lasa analizate in totalitate sub lupa ta, a spectatorului.

Eu nu puteam s-o zic mai bine.