[Federico]

L-am vazut azi-noapte si, daca nu ma-nseala menomosina, cred ca vizual e cel mai frumos film pe care l-am intalnit vreodata. O aspirina de sublim. Si nu atat fortografia in sine, cat dansul camerei, cu tot cu unghiurile alese si ritmul schimbarii lor. N-am putu pt momente bune sa aduc la lumina conceptului senzatiile neobisnuite pe care mi le trimiteau manevrele lui Malick, dar acum io zic: ce face el acolo se numeste tehnica fluxului constiintei din perspectiva lui dumnezeu. Omniprezenta fara efort si fluiditatea gratioasa a locomotiei Ochiului lui Malick, m-a impins la concluzia asta. Primele 10 mintue le-am traversat cu parul maciuca si pielea de gaina de emotie, pana m-am obisnuitt cu atmosfera. Ce-i drept, am fost si foarte vulnerabil ca o un entuziasm straniu m-a cuprins cu minute bune inainte de inceperea filmului.
Nu m-a deranjat absolut deloc naratorul si asa-zisul susceptibil ton predicator. Malick nu incearca sa faca prozeltism aici, nu vrea sa-ti vare nimic pe gat; io zic ca fimul e adresat in primul rand celor care... l-au vazut deja. Totul e doar o confesiune amicala calduroasa si o invitatie la sarbatoare si ek-stasis.
Totusi, finalul l-am primit cu un usor nod in gatlej, pe care nu sunt sigur ca-l interpretez corect, dar parca simtea cu se scurge rapid, alunecos si inexorabil, printre degetea o parte consistenta a experientei. Asta-i riscul poeziei. Sau poate a fost The Tree of Life prea poezie. Am resimtit un pic lipsa unei povesti ceva mai bine conturate, sau a unui conflict ceva mai nervos decat ce-avem aici.
Oricum: nota 10/10. Nu la modul absolut, ci pt ce se vrea a fi.
O sa se lase cu revizionari.

Ce anume iti sugereaza fanatismul religios?

Cred ca se referea la cat de frumos e prezentata abiogeneza si evolutia speciilor.

Am observat ca nu doar eu l-am asociat imediat cu "The Fountain", crezand ca se va apropia cu siguranta de profunzimea acestuia si asteptand cu infrigurrare sa imi provoace adevarate furtuni de ganduri.

Ouch! Pai daca The Fountain ti-e etalonul, ai toata compasiunea mea. Si pe mine m-a vrajit la vremea lui Aronosfsky (ajutat din plin de snobismul meu si auto-sugestia vehementa si apriorica ca fimul tre' sa-mi placa, ca deh, cica-i din cale-afara de profund) dar m-am lepadat de el pana la urma. Ala chiar e un film care se ia prea in serios si face prea mult pe desteptul. Malick-ul de aici, prinde mai bine la o anumita categorie de oameni, insa e accesibil pt oricine il abordeaza cu inima deschisa pt ca nu-i nimic de inteles (desigur, nu inseamna ca tre sa-i dea pe spate pe absolut toti) . La Aronofsky din contra, daca nu petreci doua saptamani in prealabil prin anticariate obscure si esoterice, te simti ca un idiot uneori in timpul filmului.
Cat despre furtuna de ganduri, iarasi esti amuzanta. Tu n-ai mai vazut un Malick pan-acum? El vrea sa-ti stinga furtunile stupide de ganduri inutile care ne duc cu capul in nori si cu picioarele-n gropi, si sa-ti zica: Bah, opreste-te, ia o gura de aer si mai uitate-n jur! ... nu sa tulbure apele si mai abitir.