[Liviu-]

Postarea a fost una la cald, dupa terminarea filmului, nu pe baza a ceea ce s-a vazut pe ecran ci pe baza a ceea ce a ramas in simtire ca factor predominant.

Cum adica nu pe baza a ceea ce s-a vazut pe ecran? Tocmai pe baza a ceea ce s-a vazut acolo, ca altfel n-ai cum sa comentezi filmul, ceea ce ai simtit ar trebui sa fie strict legat de ce ai vazut. Postarea a fost una la cald, dar fara un singur argument care sa-ti sustina afirmatiile. Dar sa trecem la ce e mai important.

Lentoarea scenariului, a imaginii, a dialogurilor, metoda asta de a privi tamp pe celalat fara a comunica verbal sau chiar si nonverbal/expresiv ceva

Mie tocmai astea mi s-au parut mari plusuri ale filmului. Nu e un film de actiune, e o drama cu anumite nuante de poezie. Nu mi se pare ca scenariul e lent, nu in sensul ca nu se intampla nimic sau ca lucrurile avanseaza greu. E un ritm numai bun, incetinit pentru a se pune accentul pe trairile personajelor, pe relatia celor doi, ca pana la urma despre asta e filmul, in primul rand despre Gosling, nu despre mafie, jafuri, urmariri si alte chestii. Imaginile sunt foarte bine filmate si foarte expresive, cele cu orasul sunt frumoase vizual, iar cele cu personajele exprima foarte bine emotiile lor. Personajele nu se privesc tamp, sau poate te-ai uitat la un cu totul alt film, ei se inteleg din priviri, se vede pe fata lor ca se iubesc, ca se simt perfect unul langa altul fara sa zica niciun cuvant, parca nici ele nu mai inteleg de ce vorbesc cand tot ce trebuie spus se vede pe fata lor. Asta face cu atat mai greu rolul din partea lui Gosling, sa exprime ceva fara sa vorbeasca.

puerilul intamplarilor

Elaboreaza, dar te rog sa ai in vedere faptul ca filmul nici nu s-a vrut 100% realist. S-a vrut a i se da un aer de superhero movie amestecat cu un aer de fantastic... si cred ca i-a iesit de minune.

modul difuz al peronajelor

Idem.

violenta gratuita a unor cadre etc

Nu mi s-a parut deloc gratuita. De fapt eu ti-am raspuns la mai toate intrebarile tale inainte sa scrii mesajul asta, de asta ti-am si zis sa citesti inainte. Daca un personaj e temperamental, daca e violent, daca e chiar putin nebun, eu vreau sa vad lucrul asta, vreau sa-l simt. E ca si cum cineva ar spune in timpul filmului despre sofer: "e nebun". Asa, si? Cu ce ma ajuta pe mine, ca spectator, asta? Simt ca e nebun? Cred ca stiu lucrul asta, cred ca-l simt, dar e fals. Simti cu adevarat lucrul asta abia cand vezi cum ii sparge craniul tipului ala. Violenta e gratuita atunci cand nu foloseste in niciun fel in economia filmului, atunci cand nu imbogateste cu nimic caracterizarea unui personaj, ori aici e chiar opusul. Un caz asemanator e in I saw the devil unde unul dintre cele doua personaje principale e un adevarat psihopat, e raul pur animalic. Cum poti sa iei in serios lucrul asta daca nu il arata ucigand cu sange rece?

m-au determinat sa scriu postul de mai sus care v-a deranjat.

A deranjat pentru ca nu a fost argumentat.

Nu cer nimanui sa fie de acord cu parerea mea!

Ar fi plictisitor daca toti am avea aceeasi parere. Problema aici e ca tie ti-au displacut exact lucrurile care pentru mine (probabil si pentru ceilalti) au facut filmul asta atat de bun. Ce mai observ e ca te plangi exact de aceleasi lucruri de care se plange mai toata lumea (uita-te la pagina filmului sau pe filelist) doar ca tu stii sa scrii corect. Mi se pare ca nu esti intr-o companie prea selecta, dar asta nu inseamna ca n-ai dreptate pana la urma, doar ca de la cei capabili astept sa-si sustina foarte bine criticile. E si o problema de receptare estetica aici.