L-am vazut chiar in saptamana lansarii, asa ca nu imi mai amintesc exact toate detaliile, dar stiu ca am fost impresionata de atmosfera in general. Nu doar copiii, ci si David Yates a crescut ca regizor; de la al 5-lea film pana acum se vede o imbunatatire considerabila. Jocul actorilor a variat de la bun la foarte bun - Alan Rickman si Ralph Fiennes au fost piesele de rezistenta. De fapt, chiar storyline-ul cu Snape a rezonat cel mai mult cu mine, prezinta personajul intr-o cu totul alta dimensiune. Sa il protejezi pe copilul femeii iubite, chiar daca aceasta nu ti-a impartasit iubirea...that is something
. Ba mai mult, l-a si acuzat pe Dumbledore de faptul ca avea de gand sa il ofere pe Harry ca pe o ofranda. Such a nice guy
! Si desigur, nu doar personajul in sine m-a atras, ci si interpretarea - Alan Rickman is awesome.
Voldemort nu a avut parte de cele mai bune replici sau situatii, desi Ralph a facut ce a putut; cea in care incearca sa ii recruteze mi s-a parut chiar awkward, cu imbratisarea aceea cu Draco, care mi-a starnit rasul si cu discursul way too cheesy al lui Neville. De fapt, mi s-a parut ca tot ce a scos Neville pe gura a fost cheesy.
Secventa cu Dumbledore si Harry in limbo a fost reusita, ma bucur ca nu s-au ferit de la a-l arata pe Voldemort in pozitia de fetus
.
In afara de asta, regret ca HBC nu a avut un rol mai proeminent in ultima parte, a aparut extrem de putin in film. De fapt, asta si este principala mea nemultumire cu HP 7.2. Culmea, au impartit ultima carte in doua filme, tocmai ca sa acopere cat mai mult din ea si partea asta a doua mi s-a parut oarecum grabita, mai ales in climax, cu batalia mare de la Howgarts, care trebuia sa fie mult mai lunga. Ma bucur ca au pastrat replica "Not my daughter, you bitch!"
, dar seriously, nu puteau sa mai amane putin momentul mortii ei? Cat despre celelalte victime: Fred, Lupin, etc. mi-ar fi placut sa ii vad murind on-screen, nu doar sa mi se spuna ca au murit. Trec prea repede peste asta, daca nu ai fi stiut mai bine, nici nu prea ti-ai fi putut da seama cine a murit in batalie.
Idem si cu confruntarea finala dintre Voldy si Harry...too short! Ma asteptam la ceva mult mai epic.
M-a surprins faptul ca in film, Harry interactioneaza mult mai mult cu Luna decat cu Ginny, chiar ai fi zis ca ramane cu ea la sfarsit. Relatia dintre el si Ginny a fost too underdeveloped, ti-o arunca in fata pur si simplu.
Epilogul a fost chiar hilar...unintentionally of course. Nu ca m-a deranjat prezenta sa, chiar voiam sa ascult dialogul in care Harry ii spune ca poarta numele unui Slytherin care probabil a fost cel mai curajos om pe care l-a cunoscut, dar come on, nu puteau sa lucreze putin mai mult la capitolul make-up?? Fetele aratau ceva mai mature, dar baietii nu aveau mai nimic schimbat la ei. I just didn't buy it.
All in all, in ciuda defectelor sale, filmul este o concluzie justa a seriei. E oarecum ciudat sentimentul pe care il ai, stiind ca nu mai vine vreun alt HP, mai ales daca si tu ai crescut odata cu protagonistii, cum a fost cazul meu
.
Quote:
|
Of, mai eu nu va inteleg...ce tot naiba aveti cu tolomacul ala?
|
Oh my God, I'm not even going to answer to that! Sau...
Pe vremurile cand Yates se chinuia cu filme de scurt metraj, Cuaron scria si regiza episoadele uneia dintre cele mai apreciate seriale de groaza din Mexic. Nu are foarte multe filme la activ precum Yates, dar inca de pe atunci i se vedea talentul. Quality, not quantity
.
David e inca in crestere, nu a regizat pana acum vreun film care sa se ridice la calitatea lui Children of Men. Si da, poate ca HP3 isi ia anumite libertati fata de carte, dar sa adaptezi o carte pentru marele ecran nu inseamna sa ii dai copy-paste, ci sa faci in asa fel incat sa functioneze si ca film de sine statator (adica sa nu fie genul de film care sa le placa doar fanilor infocati) si sa si aduci contributii in spiritul cartii. Asa ca desi apar in el secvente care nu se gasesc in carte, reuseste sa nu afecteze nici spiritul cartii, nici caracteristicile personajelor; dimpotriva, mi se pare ca le imbunatateste. Nu l-am mai vazut de o vesnicie, dar imi amintesc ca Hermione was so bad-ass
si stiu ca nici un alt HP nu m-a mai impresionat atat de tare precum acela.
Nu fi asa de 'purist'! Intr-adevar, nici mie nu-mi place cand filmele macelaresc prea mult o carte, dar sunt de acord cu orice schimbare care nu-i schimba esenta. Uneori, schimbarile sunt necesare si pentru tensiunea dramatica a filmului - asa ca, daca sunt benefice, de ce nu? John Nash, din A Beautiful Mind a fost cam un dick in real life si daca filmul l-ar fi prezentat astfel, nu ar fi castigat prea multa simpatie din partea publicului.
Elementele cele mai importante trebuie sa fie la locul lor, in rest, pot sa-si ia unele libertati. Forrest Gump sau The Godfather ar fi fost probabil niste filme mediocre daca ar fi urmarit 100% actiunea din carti.