[Mercutio]

Pickpocket

E un film existentialist. Cu trimiteri, asa cum s-a amintit, la Dostoievski si Camus. Nu e un film moralizator. Celor care cred ca mesajul transmis e ceva de genul "nu furati ca ajungeti la puscarie", le-a scapat ideea. Camus spunea in Mitul lui Sisif (daca nu ma insel) ca lenea te face sa gandesti. Personajului principal i se potriveste vorba asta. Nu este genul care inghite usor traiul "comme il faut". E un tip inteligent, care citeste - singurele lucruri remarcabile din camera lui mizerabila sunt cartile - care simte ca ceva nu se potriveste in lumea in care traieste, care isi pune intrebari existentiale. El nu poate accepta ca in viata tot ce poti sa faci e sa ai o sluja, sa intemeiezi o familie, sa fii un bun cetatean. Semenii lui, in spirit gregar, urmeaza acest curs al existentei fara sa-si faca probleme. El nu e capabil. Descopera totusi ceva care il face sa simta ca traieste. Furtul din buzunare. Indeletnicire condamnabila si fatala, dar in final salvatoare. In puscarie isi gaseste identitatea, rostul, sensul. A trebuit insa, cum spune in ultima fraza, sa parcurga un drum ciudat.
Apropo de modalitatea simpla (dar nu simplista) de a face cinema, Bresson vrea ca la sfarsitul filmului sa ramana doar ideea. Daca in rolul principal ar fi jucat un actor profesionist, celebru, Alain Delon de exemplu, acesta ar fi captat atentia aproape in intregime. Ar fi devenit un alt film printre altele din filmografia lui. S-ar pierde drama traita undeva jos si s-ar reface traiectoria actorului, undeva sus.
Citez dintr-o cartulie despre Bresson:
"Ce conteaza in cinemaul lui Bresson? Povestea? Este banala, fara surpriza, cunoscuta. Actorul? Este rezervat, unidimensional, necunoscut. Montajul? Strans, discret. Decorul? Este gol. Sunetul? Este functional. Muzica? Este cateodata solemna. Imaginea? Are o plastica geometrica. Ce cauta el de fapt? El vrea, ca un etnolog, sa culeaga o farama de umanitate."