[miercuri]

Eu citesc acum ''Ochiul'' de Nabokov si ma declar multumit.Sper sa nu fi patit si tu ce am patit eu cu'' Pnin'' lui Nabokov .Plictiseala ,sictireala si la sfirsit intrebarea fireasca ;''Asta sa fie marele Nabokov ?? '' Am citit apoi ''Lolita'' si parca ajunsesem pe alta planeta

Pnin nu e de initiere in Nabokov, adica nu merge citit fara sa fi citit Lolita inainte, are tot felul de mistocareli Nabokoviene care risca sa ramana nedetectate daca nu esti obisnuit cu cliseele de care ii place lui sa se ia. E iarasi vechea poveste cu inadaptabilitatea rusului si nepotrivirea grandomaniei rusesti in spectrul grandomaniei Americane, viziunea obtuza asupra literaturii atat din partea rusului deformat de clasicii pe care i-a citit, cat si a junilor americani deformati de atata pop culture. Si pe langa asta, Pnin e si un soi de roman-a-clef, personajul fiind inspirat de un rus imigrant, profesor de literatura, oarecum prieten cu Vladimir Vladimirovici, si care a vrut sa scrie o introducere la Lolita spre disperarea lui V.V. Si a tot institat ca pana la urma s-a ales cu aceasta caricatura, care se continua intr-un mod tulburator de grotesc si in Pale Fire. Pale Fire e dumnezeiesc, cel mai mare mindfuck din cate am citit vreodata, dar am impresia ca e oarecum intraductibil. De Ada nu m-am apucat inca, dar cum pana acum n-am citit nici un Nabokov care sa nu ma dea pe spate, banuiesc ca ne vom impaca bine.

@Federico - btw, am mai purtat noi o discutie despre Nabokov vs. Dostoevski. Mi-am adus aminte de cursul lui in care povestea de unul din romanele de tinerete ale lui Dosto, "Dulblul" (Dvoinik), singurul pe care il considera V.V. notabil din opera lui Dosto. Mie aia mi se pare cartea care il urmareste cel mai clar pe Nabokov, aproape in tot ce a scris. E radacina obsesiei lui doppelganger-urile care apare in forme extrem de variate si complexe pe tot parcursul operei lui. Intr-o zi, daca nu o sa fiu o putoare absoluta, voi scrie o lucrare despr asta.
Altfel, "Dublul" pe mine m-a plictisit ingrozitor ca lectura, o fi fost si traducerea de vina, dar stilul parea un fel de imitatie de Gogol care nu-i iesea si nu iesea. Continutul merita insa.