"ultimul tangou la paris"
nu putea fi mai potrivit pentru vizionare intr-o dupa-amiaza de duminica, decat un film special si controversat, asa ca m-am lasat "sedusa" de tentatia de a ma relaxa pe canapeaua din sufragerie,curioasa sa vad de ce a fost atat de hulit,cenzurat dar si iubit,la vremea lui, acest film lui Bertolucci.
nu cred ca am mai auzit vreodata ca cineva sa aiba asemenea reactii de "durere" ca i-a murit consoarta,dar n-are a face,italianul si-a imaginat ca da si multe altele pe langa.si ce si-a inchipuit el n-a fost rau deloc,poate doar avangardist,daca tinem cont ca ne aflam la inceputul anilor 70 cu lansarea lui pe ecrane,dar ceea ce mi se pare mie interesant, este faptul ca,dincolo de banalitatea intamplarii si desuetitudine,"ultimul tangou la paris" emana acel "parfum frantuzesc" autentic,un amestec de miresme speciale pentru acest gen de film:melodrama,erotism, voyeurism,muzica buna,imagini superbe ale orasului,lucruri pe care cu greu le mai vedem la romance-urile actuale,decat poate,intr-un mod brutal de explicit si fad.
dincolo de toata ciudatenia intalnirii dintre ei,Paul,americanul de varsta mijlocie indurerat de sinuciderea nevestei si Jeanne,o foarte tanara actrita aspiranta, incep o relatie pasionala,intr-un apartament inchiriat,fara macar sa-si cunoasca numele,din dorinta barbatului misterios,care e urmata fara prejudecati de fata,dar ceea ce se petrece intre ei in timpul scenelor de dragoste si a confesiunilor pre sau post partidelor erotice,fac din lucrul acesta o inutilitate.
isi consuma pasiunea in scene de o senzualitate foarte bine transmisa,expresiva.chiar daca nuditatea nu ne doboara prin expunerea frontala a ei,decat cu mici exceptii in cazul femeii,protagonistii, si imbracati,reusesc sa fie credibili,sa emane un erotism puternic si vulgar,dar emotionant,lasand loc fanteziei noastre sa "zburde".nici n-ar avea cum altfel.alegerea lui Bertolucci a fost cum nu se poate mai buna:Marlon Brando,sex-simbolul masculin adulat al anilor '60 si o actrita debutanta, Maria Schneider,care si-a gasit consacrarea cu acest rol.
foarte frumoasa si naturala,Maria a cochetat cu postura de femeie frivola cu mult talent.n-a fost deloc inhibata de ce ceea ce trebuia sa joace si nici de partenerul ei mult mai experimentat.
la celebra scena a untului,mi-am pus o mica intrebare:oare a fost premeditare sau ceva improvizat pe moment? caci daca nu,ma gandesc ce se intampla daca el cerea sa-i aduca din frigider mustarul,mierea sau poate sosul de ardei iute...
in fine,cum toate dramele au un sfarsit urat,era firesc ca unul dintre ei sa moara.de data asta a fost Marlonul si noroc cu secventa finala cand am vazut pistolul,caci altfel, aveam impresia ca s-a spart un balon.
Attachment 1464
p.s.poate se milostiveste careva sa puna o captura din film chiar cu secventa amintita de mine.
ar merita.posteriorul lui Brando arata fantastic de bine chiar si in pantaloni!