Originally Posted by Twinsen:
A time to live, a time to die nu este un film despre saracie sau viata chinuita! Este in primul rand un film de o frumusete exceptionala a imaginii. Pe de alta parte e o rememorare a tineretii regizorului, varsta la care oricat de sarac ai fii, viata tot e frumoasa. Se simte clar nostalgia lui Hou dupa momentele acelea, iar personajele nici macar nu sunt sarace la inceput, ba chiar dimpotriva, declinul survenind ulterior. Da, exista destula suferinta in film dar exista si momente placute, ca in viata. Prin urmare, alegerea nu e bine formulata din start.
Quote:
|
acesti oameni nu cunosc fericirea simpla, aceea de a te bucura de prietenia sincera a altui om sau de iubirea propriei familii. asta am simtit eu la personajele din Faces si din acest motiv,filmul mi s-a parut extraordinar ca idee si ca mod de a transmite asta prin intermediul dialogurilor interminabile si a fetelor pe care poposea camera de filmat secunde lungi.
|
Tu vorbesti de "bogati", dar in Faces sunt si femei si barbati relativ saraci, care se prostitueaza practic. Si ei sunt redusi la formula unica de viata umana din Faces: suferinta in spatele mastii stralucitoare. Faces e o iluzie, lucru normal la cinema, dar agasant atunci cand are pretentii neindreptatite la profunzime. Filmul lui Hou s-ar putea sa-ti aminteasca mai mult de viata reala, de probleme pe care le putem avea cu adevarat fiecare dintre noi si de aceea te deprima. |
am avut rabdarea ca filmul sa se downloadeze si l-am revizionat fara intreruperile de prima data, de pe youtube si parca a fost cu totul altceva.am vazut o frumusete aparte a lui, de data asta in primul rand datorita frumusetii exceptionale a imaginii,ca sa-l citez pe Twinsen.
frumusetea vine nu neaparat de la natura,caci nu ne aflam la poalele Alpilor,ca in luxosul stabiliment al lui Rohmer,ea vine de la tot ce misca si se afla in cadru : personaje,case,strazi,vegetatie,toate surprinse in diverse momente ale zilei si ale vietii. filmul este un fel de "amintiri din copilarie" in varianta moderna,numai ca povestea se desfasoara la capatul celalalt al lumii,in Taiwan, unde oamenii,chiar daca sunt altii la infatisare,au multe obiceiuri de viata simple, comparabile pe alocuri(pe mine chiar m-au frapat asemanarile) cu ale noastre,ale europenilor.
"a time to live, a time to die" este un film nostalgic de la inceput pana la final. dureros de trist in momentele cumplite ale mortii tatalui,mamei si bunicii,dar si plin de pilde despre ceea ce inseamna daruirea totala fata de familie,fata de frati si parinti.m-a miscat natura relatiilor intrafamiliale,lipsa gesturilor teatrale,naturaletea si felul simplu cum isi exprimau afectiunea si devotamentul,atat sotii intre ei,cat si parintii catre copii.si mai ales,mi-a adus aminte de propria copilarie,cand purtam si eu bascheti chinezesti si abia asteptam traditionala poza cu profesorii la sfarsit de an scolar.