|
Nu stiu ce "pretentii" tot vedeti voi la Faces. Filmul si-a cistigat un anumit statut si un respect pe deplin meritate, zic eu. De aici pina la "pretentii" e cale lunga. Pina la urma, ambele filme vorbesc despre viata. In registre diferite. Filmul asiatic o face intr-un mod mult mai poetic decit cel al lui Cassavetes. Vedem o viata prin prisma amintirii, iar asta presupune o anumita "romantare", un anumit melodramatism (intr-un sens bun), care in Faces lipseste. In Faces nu exista prisma, paravan, ochelari de soare sau de cal. Nu exista poezie. Avem prim-planuri cu craterele de pe fatza lui Cassel, prim-planuri cu personaje ce maninca ca porcii, avem o gaina batrina care tinjeste sa se mai futa macar o data in viatza cu un mascul viril. Sint instantanee neretusate de viata. Urite, jenante, inconfortabile, da. Dar si REALE. What u see is what u get. Nu prea seamana a "iluzie"...
|