[rvn]

sincer, filmul asiatic(taiwanez!!!) ma deprima. mi-aduce aminte de comunism si de vremea cand eram copil(bine,un pic mai mare decat pustiul din film),dar unele asemanari sunt izbitoare.
Liviu,cred ca din cauza sensibilitatii tale cand vine vorba de cinematografia asiatica,chiar nedreptatesti un pic filmul lui Cassavetes.subiectivitatea intervine la fiecare dintre noi,sunt de acord,dar personajele din Faces sunt chiar asa cum ar trebui sa fie,cum zici si tu:niste papusi!
ca nu-ti creaza tie impresia de realism,de naturalete,asta ar fi alta mancare de peste...
poate realismul lor tocmai in asta consta, sa creeze impresia de falsitate.
intre un film static,filmat in doua sau trei interioare luxoase, unde cinci-sase insi isi plang nefericirea din cauza plictiselii vietii lor lipsita de griji materiale si un film asiatic(taiwanez!!!)
care ne arata la modul real ce inseamna sa ai intr-adevar o viata chinuita, este destul de greu sa alegi.
ambele filme au ca tema nefericirea oamenilor:si a bogatilor,si a saracilor.depinde care consideram noi ca ne atinge mai mult. stilurile regizorale ale celor doi sunt total diferite, culturile la fel.e foarte greu sa compari cele doua filme din punct de vedere al calitatilor artistice,fiindca amandoua sunt deosebite.ramane,cred, doar doza de subiectivism,existenta in fiecare dintre noi.