[Liviu-]

Daca Aurorei Cornu putem sa-i scuzam accentul catastrofal de vioara dezacordata, intepretarea actoriceasca artificala nu-i poate trece neobservata.

De acord. Peste accent am trecut, poate si din cauza ca nu sunt un foarte bun vorbitor de limba franceza, dar interpretarea a fost oribila, cu niste gesturi faciale penibile uneori. Din fericire ceilalti actori compenseaza.

Intr-adevar, filmul poate parea si poate chiar este mai pretentios, dar mi s-a parut suportabil. E o diferenta diametral opusa intre cele doua tipuri de dialog, adica comparativ cu cel din Life is Sweet. Personal mi-a placut mai mult cel din Life is sweet, mai putin pretentios, dar macar amuzant. Filmul lui Rohmer parca n-a avut cine stie ce de transmis prin dialog, asa ca l-am gasit cumva lipsit de valoare (dialogul in sine, nu faptul ca era un mijloc pentru caracterizarile personajelor). Nu ca in filmul lui Leigh n-ar fi, dar are niste momente placute precum scenele in care apare David Thewlis sau discutia mama-fiica, respectiv sora-sora din final.

rohmer a ales perfect locatia pentru filmari.

Splendid loc intr-adevar, dar am simtit ca lui Rohmer parca ii era frica sa ne arate un cadru in care apare doar natura, fara vreun personaj care sa "trancane", ca si cum ne-am fi pierdut cu totul interesul asupra personajelor daca le-ar fi scos pentru un moment din cadru. Un adevarat poet al naturii (precum Tarkovsky ofc), n-ar fi neglijat natura in asa fel si ne-ar fi aratat-o in adevarata ei splendoare. In schimb Rohmer s-a folosit de ea de parca personajele faceau parte dintr-un tablou (nu in sensul bun), natura era statica, doar o chestie de decor, un obiect despre care personajele sa zica ca-i frumos, dar care frumusete nu ne este aratata pe bune. Lucrul asta m-a enervat si ma face sa-i dau votul meu lui Leigh. Initial aveam intentia sa votez cu Rohmer, dar scriind astea am realizat cat de mult a "pacatuit" Rohmer, mai ales cu asa resurse.