|
Faces mi-a dat cazut destul de greu la stomac, si fizic si emotional. Prim-planurile alea de cosmar, cu personajele care isi manifesta atat de sincer emotiile pe care de obicei le ascundem, cu toata acea precaritate a relatiilor sunt oribil de frumoase.
A Time to Live, A Time to Die este mult mai discret. Camera care se muta pe peisaj pentru a evita sa surprinda emotiile personajelor in momente tragice este foarte delicata. Dar povestea ramane una clasica, fara sa tulbure in mod deosebit.
Votul meu merge la Cassavetes.
|