|
Le genou de Claire
Am inaugurat Eric Rohmer cu "Le genou de Claire", un film cu o structura captivanta prin bizar si care graviteaza pe o orbita foarte inalta in jurul ideii de erotism. Un erotism bizar, fetisist, intelectualizat si de o factura foarte psihanalizabila.
Frivolitate si flirt, intr-o intriga ce pleaca de la o simpla provocare pe care Jerome o accepta dupa principiul... "mananci calule ovaz". Sub pretextul aventurii amoroase experimentale, acesta trece mult dincol de granita legala, daramite morala, pomenindu-ne in mrejele unui sir de relatii cu totul neprincipiale cu minora Laura (intepretata superb de Béatrice Romand).
Interesant e episodul discutiei in care Laura dovedeste o precocitate fantastica in analizele filozofice despre relatiile de dragoste si prietenie, doctrina ei mai matura iesind parca victorioasa din disputa cu Jerome.
Jerome, un pradator hedonist rasfatat si lipsit de scrupule schimba macazul interesului catre ceea ce devin o obsesie fetisista pentru un genunchi golas. Mereu la adapostul invocarii casatoriei iminente, un lup in blana de oaie, acest personaj scandalos nu pridideste sa creeze repulsie cu fiecare secunda care trece, cu fiecare gest si imbratisare ce calca de limita spatiului intim.
Daca Aurorei Cornu putem sa-i scuzam accentul catastrofal de vioara dezacordata, intepretarea actoriceasca artificala nu-i poate trece neobservata. Interesant de stiut cum s-ar fi manifestat obsesia sa de colectionar al experientelor erotice fara suportul scriitoarei (un simplu pretext care-i permite lui Jerome sa actioneze).
|