[Federico]

Vazut si eu Genunchiul. Destul de splendid. Peisagistica misto, personaje interesante (mai putin romanca) bine jucate (mai putin romanca) si binte intricate, atmosfera degajata si languroasa sustinuta perfect de la cap la coada si de sporovaielile interminabile fara (!) pretentii intelectuale asa cum il acuza Windom, insa pe alocuri obligandu-te sa-i sanctionezi lipsa de tensiune (asa cum il acuza Twinsen); inteleg ca se axeaza pe o perspectiva optimista, dar totusi, o minima doza de conflict e indispensabila altfel se ajunge la siroposenie sau utopii imbecilizatoare, in cel mai rau caz si la letargie in cel mai bun.

8/10

LE:
Vazut si leigh-ul. Extraordinar film. Mai ales raportat la asteptarile cu care l-am aprehendat. Ciudatenia pe care i-o reclama Windom si Chambord nu mi se pare atat de umflata pe cat sugereaza ei , cu atat mai putin sa fie vorba de freakshow. Eu as numi-o diferenta. Ma rog, e o chestiune de semantica, dar chiar daca ciudatenie e termenul correct nu vad de unde problemele. Oamenii care nu-s ca noi sunt ciudati si-n realitate, iar personajele lui Leigh sunt reale. Pe mine m-au convins, le-am crezut. Intrebarea, mi se pare mie, nu e cat de ciudate sunt ci cat de vii sunt. Am luat si eu in considerare posibilitate de exagerare si inteleg pe ce va sunt fundate reprosurile (Chambord) dar tin sa va reamintesc banalitatea (si realitatea) ca cin-s-aseamana s-aduna. O familie de jerpeliti materialmente si saraci cu duhul intelectualmente si culturalmente n-avea cum sa atraga un anturaj mai breaz. Poate s-a exagerat un pic la Aubrey (ochelarii si sapca, atat) si la bucatareasa lui insa "caricaturi jenante" (Windom) ? Scena cu betia si scandalul de la restaurant e de un realism aproape deprimant [replica "I want to fuck you Wendy" si administrarea cuvantului fuck in general ( pt care eu am o slabiciune si pe care il consider in stare de minuni daca e dozat si plasat adecvat – de ex in Mulholland Drive, prima oara cand pronunta Naomi Watts cuvantul, daca nu ma-nsel e prima oara in tot filmul, dupa ce revine la realitate, imi produce electrosocuri de fiecare data. Scuzati digresiunea) in contextul naiv si optimist al filmului, rasturnarea meselor, cadrul cu el intins pe spate pe podea in chiloti] . O alta scena soc, e cea in care apare la orizont prietenul Nicola-ei. Ea care pana atunci parea copil innocent, incepe sa-l french kissuiasa p-ala (de ce urmeaza nici nu mai e nevoie sa amintesc). It killed me. Da asa, functioneaza filmul: incepe luandu-te pe sus cu o briza de umor nevinovat si dup-aceea da cu tine de pamant. Filmul devine progresiv din ce in ce mai trist cu cat se apropie de final. Personajele incep sa-si exfolieze invelisul protector al ridicolului sau cinismului si sa scoata la lumina vulnerabilitatea aia atat de induiosatoare a tutror fiintelor umane. In sensul isi dezvaluie spledoarea ultimele trei secvente cu Nicola - dialogurile cu prietenul, cu maica-sa si cu sora-sa.

9/10

Vot: Leigh