Le genou de Claire - Bla, bla bla, genunchi, hai sa vedem ce ar fi daca ar fi, doar ca nu e, le fin. N-am sa inteleg nicodata de ce Le genou de Claire e considerat unul din filmele importante a lui Rohmer. E in esenta un joc superficial cu una din temele clasice frantuzesti, dragostea intre un barbat matur si o fata tanara. Personajele nu se comporta credibil, filmul nu are miza si sfarseste prin a fi doua ore de trancaneala vag inteligenta. Rohmer poate fi foarte agreabil si cateodata chiar sclipitor in filme ca "L'amour, l'apres midi", unde totul se leaga si exista o tensiune si un suspans real. Din pacate nu e cazul aici.

Life is sweet - Nu stiu cat de mult a contribuit faptul ca voiam ceva usor dupa atata filozofie si ca ma asteptam la ce e mai rau din ce citisem pe thread, dar Life is Sweet mi-a placut. E un feel-good movie autentic, pe care tocmai datorita simplitatii sale nu-l banuiesti de ipocrizie. Actiunea se centreaza in jurul unei familii si a prietenilor acestora. Toti sunt ciudati in aparenta, in fond reprezinta diverse grupuri sociale, mai ales din zona clasei de mijloc si de jos. Ar putea fi chiar considerat un film "muncitoresc" - tatal e bucatar, mama vanzatoare si ocazional chelnerita, una din fiice e instalator (serios!) iar celalta somera si bulimica. Leigh are o doza mare de simpatie pentru fiecare personaj, iar atunci cand rade de ciudateniile fiecaruia, nu se simte nici o picatura de rautate. Problemele prin care trec personajele sunt tratate cu acelasi spirit muncitoresc, ideea de baza fiind ca trebuie sa infrunti viata cu simtul umorului si cu multa vointa.

Desi tin mult la Rohmer, Le genou de Claire e mai aproape de snobism intelectual, decat de rafinamentul psihologic cu care ne trateaza de obicei. Votul meu merge la Leigh, good old lad!