|
„Art.214” de I.L.Caragiale[2]
Tânărul: - Dumneei, domnule avocat, am martori, umblă toată ziulică pe la tanti ale dumneei; știu eu ce face dumneei pe la tanti ale dumneei? Că dumneei are vreo patru tanti.
C.: - Ohoo! Ce spui țațo? Nu zici cinci?...Ba încă șase! Pe Răduleasca, pe Popeasca, pe Ioneasca, pe Otopeanca, pe Hurdubiloaia, pe Popeasca ailaltă a lui Mache al popii Zamfirache, de-i mai zice Anpotrofagul c-a băgat spaima-n mahala! Uite așa umbla cu patacele și cu basamacu în cap, când fu la alegeri, de-a spart capu lu bietu Guță Băncuță, fiincă nu vrea să fie cu oții ăștia, de-a venitără la putere, fi-s-ar fi stârpit sămânța de liberali! Auzi liberali! Să nenorocească o lume de se hrănea...
Avocatul: - Ce-are-a face acuma politica?
T.- Lasă,mamă!
A-Lasă, cucoană!
C-Nu las! Nu vreau să las! Că dacă nu am mai avut copii, și să-l văz nenorocit, care numa pe el îl am!...
A- E vorba dar de o probă că lipsește de la cea mai sacră datorie conjugală, dacă...
C- Apoi, ai cunoscut-o dumneata pe mă-sa ? Ce pramatie, ce catifea?
A- Mai rămâne să găsim altceva... Te insultă vreodată?
T- Aplică, domnule, totdeauna așa vorbe triveale,care nu aș putea pentru ca să vi le zic în persoana în prezența mamiții.
|