[dragonfly_drk]

Exact acelasi lucru il pot spune si ateii. E extraordinar lucrul asta. Sunt uimit cum unii argumenteaza cu lucruri care merg pentru ambele tabere, dar sunt atat de orbi incat nu-si pot da seama de lucrul asta.

Argumentele merg pentru ambele tabere pentru că fiecare e liber să creadă ce vrea dar asta nu înseamnă că ele nu sunt adevărate doar pentru că se aplică în două părţi.
nu sunt orbi. Pur şi simplu, asta au decis să facă şi asta fac. Dacă cineva îmi pune o întrebare, încerc să îi răspund în funcţie de ceea ce cred. Şi nu, nu încerc să conving pe nimeni chiar dacă uneori mi-ar plăcea să simtă şi alţii ce simt eu (indiferent că acum o să crezi că lucrul respectiv vine din manipulare, că eu l-am creeat sau pur şi simplu că am norocul să existe acolo)

Pe langa credinta de baza, in Dumnezeu sau in absenta lui, oamenii mai adauga inca un strat de credinta, acea credinta in propriile argumente, in faptul ca noi avem dreptate, iar ceilalti nu pot avea sub nicio forma. Noi simtim ceva, iar daca ceilalti nu o fac inseamna ca nu sunt normali, ca sunt vinovati, vinovati pentru ca nu sunt ca noi, pentru ca nu cauta ceea ce cautam noi sau ceea ce avem deja. Noi vrem ca toti sa creada in ceea ce credem noi pentru ca altfel sunt o amenintare pentru credinta noastra. Oameni imorali, fara sentimente, goi pe dinauntru care nu sunt in stare sa simta implinirea sufleteasca a cunoasterii, a existentei lui Dumnezeu. Ei sunt rataciti, iar noi ne simtim bine ca suntem pe calea cea dreapta. Predicam credinta noastra pentru ca in niciun caz drumul ales de altii nu poate fi bun. Eu trebuie sa am dreptate, iar tu trebuie sa te inseli, pentru ca altfel credinta mea e o minciuna si imi traiesc viata dupa niste principii care cu siguranta nu ar mai avea niciun sens daca nu ar exista Dumnezeu. Si in niciun caz nu ma pot autopacali, o fiinta care nu-mi da niciun semn de viata nu m-ar lasa sa fac asta, e de ajuns ca o simt. Sunt sigur ca ceea ce simt eu e Dumnezeu, sunt sigur ca nu e in sine doar un sentiment de slabiciune sau de putere, sunt sigur ca nu e totul doar in capul meu. Mi-e mila de viata groaznica si amara a celor care nu simt ceea ce simt eu, o infinita bucurie, un dar al fiintei supreme. Nu-i nimic, o sa-i invat eu cum sa fie fericiti, o sa-i invat eu cum sa creada, pentru ca nu pot exista mai multe cai in viata asta decat cea a lui Dumnezeu. Pentru mine si pentru oricine altcineva exista doar o aceeasi cale buna si o infinitate a celor rele.

Te înşeli. Enorm, Liviu. Dacă tu eşti bine acolo unde eşti, dacă eşti fericit, dacă eşti aşa cum vrei tu să fi şi nu eşti influenţat de alţii, eu mă bucur enorm pentru tine, indiferent că tu crezi sau nu în Dumnezeu. Nu e vorba să propovăduim ceva iar un creştin adevărat nu va încerca niciodată să convingă pe cineva să treacă la religia asta sau pur şi simplu să creadă în ceva. Aici e vorba de un echilibru. Echilibru pe care fiecare om îl găseşte undeva. Nu am de unde să ştiu dacă totul vine din capul meu sau nu. dacă am creat toată chestia asta ca pe un fel de zid de apărare. Habar nu am şi încă nu am ajuns cu gândul la întrebarea asta. Mai sunt şi altele înainte.
E ceva greşit în faptul că eu cred? Fără să vrei, fără să îţi dai seama, exact aceeaşi chestie o faci şi tu. Îi critici pe cei care cred în ceva ce tu nu crezi. Practic, ce ai spus mai sus, se aplică (din nou) în ambele tabere. Tot aşa, şi ateii, se uită ciudat la cei care cred spunând că sunt nişte marionete manipulate de societate, că nu au reuşti să descopere adevărul absolut, etc, etc. Ne vedeţi ca pe nişte oameni slabi care căutăm alinare în alte părţi. Dar poate cei cre cred sunt mai puternici, sau poate cei care nu, sau poate suntem doar nişte fraieri care se bat în argumente, când de fapt, adevărul e altul... nu avem de unde să ştim.

[quote]
PS:

dar tu ce faci acum?

dacă te referi la faza cu copiii, nu, nu am să răspund. Am vazut postul şi am sărit peste el. Şi nici de data asta nu o să îl bag în seamă.

PPS:

Decat sa ne dam mari ca noi am inteles sensul vietii, iar restul ratacesc pe lumea asta, mai bine ne-am indrepta atentia spre turneu ala cu filme

turneul de filme e în desfăşurare. Nu am uitat de el, dar nah, până vine ză movie, nu prea am ce face. Stai să mă organizez puţin...