Originally Posted by indiferrent:
Neincrederea pe care o am consta in expunerea religioasa pe care mi-o ofera societatea in care traiesc.
|
nu eşti obligat să crezi în ceea ce îţi oferă sau îţi spune societatea. Cel mai bine e să fi tu şi să încerci să nu te expui efectului de turmă. Cum spuneam mai sus, societatea prezină, întradevăr nişte valori morale prin prisma lui Dumnezeu. Şi cu toate astea, valorile alea sunt general valabile că crezi sau nu. Ele trebuie respectate nu pentru că aşa spune religia ci pentru că aşa e bine indiferent că eşti sau nu credincios.
Quote:
Daca exista dumnezeul meu, vreau sa cred si eu in el, dar cum as putea sa-l descopar daca mie mi-a fost implementat in subconstient, de educatie si de societate, un dumnezeu pe care ratiunea mea nu il accepta, din motive foarte logice si bine argumentate in viziunea mea?
|
din moment ce eşti conştient că societatea ţi-a implementat în subconştient anumite lucruri care nu par raţionale şi din cauza cărora nu poţi să crezi, înseamnă că poţi scăpa de lucrurile alea. E un pas foarte important ăsta de a realiza că, de fapt, ce spune societatea e o mare lăbăreală şi nu trebuie crezut cuvânt cu cuvânt.
Quote:
Oare nu e de vina dumnezeului actual, care in loc sa ma ajute sa inteleg lucruri pe care le poate accepta ratiunea mea, imi toarna niste bazaconii?
|
Nu. Nu Dumnezeu e de vină. El nu toarnă nimic. Oamenii o fac. Şi El nu te va face să înţelegi... De fapt, o face, fiind acolo tot timpul, în tine şi arătându-ţi. Trebuie să deschizi doar ochii pentru că nu Îţi dă mură în gură.
Quote:
Vreau si eu sa beneficiez de linistea interioara pe care mi-o poate oferi credinta. Cu ce esti tu mai indreptatita sa ai parte de asa ceva?
|
Nu sunt cu nimic mai îndreptăţită. Pur şi simplu m-am educat singură. Nu a intervenit nimeni şi nimic. Nici divinitatea. Ea ni se arată tuturor la fel. Doar că unii o vedem mai bine, alţii mai puţin. Depinde de mentalitate şi de cum ne-o educăm. Dacă ne lăsăm angrenaţi în lucrurile care ne-au fost impuse şi nu încercăm să le eliminăm, atunci, clar, niciodată nu o să simţim cu adevărat. Totul depinde numai şi numai de tine, de ce vrei să crezi şi până unde să ajungi cu credinţa asta.