|
Le genou de Claire
Genunchiul e al 5-lea film din ciclul "6 povesti morale" si daca ar avea intr-adevar o morala aia ar putea fi: Dom'le cu fumeile astea nu-i loc de intors. Cand se apuca ele sa-si teasa panza in jurul tau atunci nu prea mai e pe unde sa scoti camasa onorabil.
Dar chestia cu morala e doar o momeala, un punct de plecare si bineinteles ca orice femeie poate afla cine-i sefu.
Fond:
Lacul Annecy si culmile spectaculoase din jurul lui, fotografiate de Néstor Almendros (Days of Heaven) in asa fel incat sa sporeasca senzatia de vulnerabilitate si intimitate, invitandu-te sa gusti din tot ce-ti iese in cale. Marcajele temporale scrise de mana cu cerneala bleu-clair si care dau senzatia de jurnal erotic.
Forme:
- Jerome, diplomat inca viabil, aflat pe punctul de a se aseza la casa lui care isi petrece o ultima vacanta singur. Interpretat de singurul actor profesionist la momentul turnarii filmului: Jean-Claude Brialy.
- romanca Aurora (interpretata de Aurora Cornu, fosta sotie a lui Marin Preda) - aventura de odinioara, acum gogishica pufoasa si calda pentru care nu esti decat (sau in primul rand) un potential personaj pt cartea ei si care te ia cu accentul ei funny si cu filosofeala si romanul la care scrie pana te trezesti muscand din ea.
- lolita Laura, nu e frumoasa, nu reprezinta nici un pericol, pana cand realizezi ca te-a dus pe degete si iti pune creierii si principiile pe bigudiuri in clipa in care te dai si la ea.
- Claire, bunaciunea pe care ti se pune pata si care te trateaza cu o indiferenta care te provoaca si mai mult.
Din asemenea date de plecare un regizor mai brut ar fi stricat un film, fiind prea explicit. Rohmer picteaza doar cu umbre si filmul lui e provocator si te absoarbe in dualitatea lui ratiune-placere ca intr-o vacanta.
nota 2 (din 2)
Life Is Sweet
"Oh blimey !!" (am incheiat citatul). (La un moment dat aveam de gand sa ma apuc sa numar de cate ori are sa mai repete femeia aia exclamatia asta)
"Viata..." e dulce intr-adevar. Atat de dulce ca dupa ce am terminat cu "ea" simteam nevoia sa rontzai niste pickles ceva. Desi am incercat sa nu-l compar cu "Le genou" in timpul vizionarii, subconstient n-am reusit. As it went, ma simteam ca un licean pedepsit de director sa-si petreaca sambata seara inchis in laboratorul de chimie cu tocilarii clasei, in loc sa iasa cu fetele in oras.
Filmul este (si face tot posibilul sa arate cat e de mandru de asta) un freak show. N-am nici o problema cu asta, sunt si britanicii oameni (sper ca din fericire nu sunt asa toti altfel am pus-o), dar am o problema cu faptul ca it tries too damn hard sa faca din aceasta poveste socialista (a propos, cum plm (arguably) cei mai in voga cinesti britanici ai momentului - tov Leigh Mike si tov Loach Ken sunt ambii amandoi niste comunisti sadea ?) o poveste de viata.
Aveam o presimtire, banuiam eu ceva, asa ca mi-am zis ca inainte de a viziona aceasta opera trebuie sa ma imunizez cumva, ca un vaccin pe care-l faci inainte de a pleca in safari, asa ca am zis sa ascult ceva siropos dar a-biotic si m-am apucat sa fac un karaoke pe "21 guns". A ajutat. Dar virusul a fost mai puternic.
In primul sfert de ora, toate personajele concurau unii cu altii pe 3 planuri: care are ochelari mai penali, care vorbeste mai pitigaiat si care debiteaza mai multe cuvinte (care se voiau inteligente / amuzante) pe unitatea de timp. Apoi am inceput sa-mi dau seama ca soundtrackul asta parca seamana cu muzica de la circ, de cand eram mic (probabil, subtil, se sugera ca Viata e un Circ. Ce sa zic. Deep). Apoi am realizat ca e primul film in care-l vad pe eternul Jim Broadbent - tanar (si eu care credeam ca omul asta a fost dintotdeauna moshulik, cel putin eu numai filme cu el asa vazusem).
Apoi mai erau astia doi tineri, copii lu' Jim B, dar oricat am incercat n-am reusit sa-mi dau seama care din ei era baiat si care fata sau daca erau amandoi fete sau baieti si la un moment dat am renuntat sa mai incerc. Apoi sotia lui Jim B a zis ceva profund uneia din cele 2 fete (sau baieti). Cica "No, I'm not perfect but I'm up there fighting !". Atunci am realizat ca Revolutia Socialista nu va muri niciodata. Si ca Omul Nou va triumfa.
nota 0 (din oricat)
Vot: Le genou de Claire
|