[dragonfly_drk]

Motivul pentru care există o diversitate atât de mare este datorat diferenţelor de cultură şi civilizaţie imense dintre popoare. Şi cu toate astea, mi-am pus şi eu întrebarea: "dacă există Dumnezeu cu adevărat, de ce nu exista o singură religie?" Răspunsul a venit nesperat de repede când am cunoscut pe cineva care toată viaţa a aprofundat Biblia şi istoria religiilor. Mi-a spus că toate religiile au la bază aceleaşi chestii şi că în mod surprinzător, încă de la începutul timpurilor, pe vremea când nu exista o conexiune clară între popoarele lumii, oamenii au scris despre un Dumnezeu, un Rai, un Iad, învăţături, potop, etc. Asemănările sunt izbitoare, chiar dacă ele diferă datorită faptului că fiecare popor a ales să îşi scrie istoria în felul său. Deci, până la urmă, Dumnezeu e diferit pentru fiecare dintre noi însă El e numai unul. Acum, că îl percepem diferit, depinde foarte mult de societatea în care trăieşte fiecare sintre noi şi istoria pe care o are în spate. Dacă Dumnezeul nu ar fi existat, ar fi trebuit să existe cel puţin o regiune în care să nu se vorbească despre existenţa a ceva, sub o formă sau alta. Dar până la urmă nu contează istoria din spatele divinităţii atât de mult decât la nivel de înţelegere a ei. Restul, e la fel.

Dacă vroiai argumente care să facă legătura cu o presupusă divinitate, ar fi trebuit poate să mă întrebi cum cred în Dumnezeu, de ce şi mai ales cât cred din toată "povestea" asta. Faptul că te-ai angrenat într-o discuţie despre învăţăturile religiei m-a determinat să încerc să îţi aduc argumente pentru ea şi nu pentru existenţa în sine a unei divinităţi.

Depinde foarte mult cum te raportezi la El şi cum ajungi să Îl simţi, să Îl cunoşti. În cazul meu, nu pot să spun că am fost influenţată (pentru că ăsta e primul impuls a oamenilor care nu cred vis-a-vis de cei care cred. Că suntem manipulaţi de Biserică şi de societate). Nu. la mine nu a fost aşa. Trăiesc într-o familie de necreştini. Încă de când eram mică, subiectul Dumnezeu era evitat şi nici nu era acceptată măcar o discuţie despre El în casă. La şcoală, datorită influenţelor din familie, profesorilor de religie le puneam beţe în roate. Nu credeam în Dumnezeu dar îmi plăceau poveştile despre El şi, paradoxal, mergeam la olimpiada de religie. Nu am aprofundat niciodată pentru că nu găseam rostul, totul era doar o poveste, un basm, şi atât. De Biserică nici să mai vorbim. Dacă am călcat într-una de 10 ori în viaţa mea, e mult.
dar am deviat de la subiect. Eu cred că în fiecare om există ceva. Ceva ce ei simt dar nu ştiu ce e. Ceva de neînţeles care se află undeva mai presus decât ei. Şi dacă te uiţi puţin în jur o perioadă de timp, vei observa ce influenţă puternică are acel ceva asupra noastră. Semne, miracole, întâmplări ciudate, relaţii cauzale etc. Chestii la care nu poţi găsi un răspuns. Acela e Dumnezeu. Sau acel ceva, pentru că numele de Dumnezeu e relativ. I-am dat un nume ca să ne fie mai uşor să vorbim despre El (chiar dacă, poate ar fi fost de ajuns doar să simţim, fără să încercăm să vorbim). Cred că cea mai mare greşeală a omului e Biblia. Desigur, e o carte care într-un fel ar trebui să ghideze şi nicidecum să facă omul să se îndoiască. Dar apariţia Bibliei a pierdut din feellingul ăla pe care îl avem cu toţii. Acela că undeva, ceva e mai presus de noi şi ne arată lucrul ăsta în fiecare zi doar că majoritatea oamenilor nu au ochi să vadă lucrul ăsta pentru că s-au lăsat influenţaţi prea mult din lucrurile făcute de oameni, pentru a se simţi mai aproape de divinitate. Nu cred că poţi însuşi lucruri umane unei divinităţi (icoane, biserică, popi, etc.) Chestia asta e lame pentru că nu aşa se înţelege existenţa ci prin noi înşine. Plus că e aproape imposibil să descri ceva ce nu ai văzut niciodată ci doar simţit.
Lasă argumentele Indiferrent. Uită-te doar în jur. Oricât de multă răutate ai vedea, uită-te mai atent. Vei observa nişte chestii incredibile.
Iar cei care nu simt, nu o fac pentru că nu ar exista ceva în ei ci pur şi simplu pentru că au renegat sentimentul respectiv, pe motiv că nu l-au înţeles. Dar el a existat cândva acolo, numai că au uitat de el.

Aş vrea să îţi aduc argumente. Multe. Dar unele dintre ele nu le pot posta aici şi în plus şi de aş avea posibilitatea, mie greu acum să vorbesc despre religie şi divinitate. Poate într-o zi, cândva, când lucrurile o să se aşeze. Şi în plus, e bine întotdeauna să nu cauţi răspunsuri în alte părţi ci în tine.