[MinRep]

Pentru mine, e un meci problematic. E foarte greu sa alegi intre doi regizori care fac filme atat de diferite si au un, fiecare, un stil propriu usor identificabil.

"Faces" este filmul mai "important", luat in contextul unei filmografii care a inspirat multi regizori, de la Scorsese la Cristi Puiu. De asemenea, este filmul mai inovator, sau - mai bine zis - mai curajos, atat din punctul de vedere al regiei, cat si al interpretarilor, al imaginilor, al temei/temelor abordate. Este un film care nu are corespondent cinematografic, dar, cel putin pe mine, ma indeparteaza un pic. Aceasta nu este o critica a filmului, dar mie imi este greu sa relationez cu personajele din "Faces", indiferent cat de buni sunt actorii. (Dar mentionez ca acest lucru nu este adevarat pentru celelalte filme ale lui Cassavetes) Sunt scene in film care au incarcatura emotionala (tentativa de sinucidere, "confruntarea finala si ultimul cadru...), dar acestea sunt izolate intr-un intr-un "invelis dur", greu de strapuns pentru spectator.

"A Time to Live and a Time to Die", pe de alta parte, este un film "nostalgic" nu doar fata de trecutul personal al regizorului/scenarist sau trecutul istoric al Chinei si Taiwan-ului, dar si fata de istoria imaginilor in miscare. Evident, Ozu e un reper important al lui Hou Hsiao-Hsien, dar ma intreb cat de mult sau daca a fost influentat de "Amarcord" sau filmele lui Satyajit Say (despre care probabil o sa discutam mai incolo in turneu).

Nu sunt de acord ca al doilea film este lung sau lungit (cu atat mai mult nu in comparatie cu "Faces", fata de care nu este mai lung decat cu 10 minute). Pacing-ul este destul de lent, dar, in nici doua ore si jumatate, acopera mai mult de o decada, asa ca nu consider ca lungimea este nejustificata. De asemenea, nu este numai un film despre rememorarea copilariei si adolescentei sau despre diferentele intre generatii si lipsa de comunicare, ci abordeaza probleme politice, diferente culturale, delincventa juvenila, impactul confruntarilor armate si revolutiilor asupra oamenilor de rand etc. Este si un film despre indiferenta si suferinta, fiind singurul film de care imi amintesc in care exista cate un personaj care sa sufere de cancer, Alzheimer si TBC (+/- astm). Nu este usor sa jonglezi cu atatea elemente, dar cred ca Hou Hsiao-Hsien s-a descurcat foarte bine.
--------------------------

Am rezerve in privinta unor subplot-uri din "A Time to Live and a Time to Die" (toata povestea cu fata de la sfarsit...), dar este filmul care imi place mai mult dintre acestea doua. Deci votul meu este pentru el.