Originally Posted by Twinsen:
|
As merge mai departe: lui Cassavetes ii place mizeria personajelor sale. Foarte probabil sunt oglinda lui insusi, nu a societatii.
|
Da, personajele din Faces sint oglinda lui Cassavetes, insa doar in masura in care ele reflecta, prin refuzul de a mai accepta normele sociale, propriul sau refuz de a urma o cariera de regizor "cuminte", dresat de sistem. Dincolo de asta nu prea vad asemanare. Nu avem de-a face cu un Bergman, care sa-si transpuna pe ecran propriile angoase. Cassavetes a fost un caracter exuberant, mult mai preocupat de relatiile interumane decit de sondarea abisurilor sufletesti.
Referitor la cinamatografia asiatica, servesc asa ceva, nu-i vorba, insa, de obicei, cind imi indrept ochii spre Rasarit, I'm after the shock value.
Adica, mai mult Miike, mai putin Ozu. Guilty. Mereu astept ca "anormalul" sa tisneasca de dupa colt. Cind asta nu se intimpla, normalul risca sa devina banal...