[Liviu-]

Gata. S-a terminat cu empatia, cu înţelegerea, cu toate alea, alea... Ne-am individualizat, am devenit atei şi mai presus de toate, suntem mai nefericiţi decât oricând. Da nu-i bai. Nu ne întrebăm de ce. Nu ne întrebăm de ce nu mai avem pace interioară, de ce ne frustrăm şi claustrăm în situaţii penibile, de ce ne afectează totul, de ce ne complicăm existenţa în fiecare minut, de ce există atâtea întrebări fără răspuns. Nu... oamenii au răspuns simplu la întrebările astea spunând că Dumnezeu nu există. Şi gata. Cu asta ne-am scos şi putem dormi mai bine noaptea. (oare chiar putem?)

Nici eu nu ma puteam caracteriza mai bine de atat.

It's all about the Universe, people... Toate gândurile pe care le arunci în Univers la un moment dat, se întorc înapoi în stare materială. Dar chestia asta ne depăşeşte atât de puternic şi e atât de complexă, încât nici nu cred că ar fi bine să discutăm despre ea.

Zici chestia asta de parca ai detine un adevar. Daca tot e asa e mai bine sa discutam despre ea. Am putea incepe simplu, prin ce te face sa crezi ca ai dreptate?