[dragonfly_drk]

NIci nu cred că mai contează de ce ţine. Mai mult contează cum se resemnează unii spunând:... "ei, dacă o să am un copil aşa, o să trec peste şi viaţa o să fie frumoasă şi totul va fi bine, iar el va fi fericit, şi eu nu voi suferi şi nici nu voi avea multe de îndurat..."


Gata. S-a terminat cu empatia, cu înţelegerea, cu toate alea, alea... Ne-am individualizat, am devenit atei şi mai presus de toate, suntem mai nefericiţi decât oricând. Da nu-i bai. Nu ne întrebăm de ce. Nu ne întrebăm de ce nu mai avem pace interioară, de ce ne frustrăm şi claustrăm în situaţii penibile, de ce ne afectează totul, de ce ne complicăm existenţa în fiecare minut, de ce există atâtea întrebări fără răspuns. Nu... oamenii au răspuns simplu la întrebările astea spunând că Dumnezeu nu există. Şi gata. Cu asta ne-am scos şi putem dormi mai bine noaptea. (oare chiar putem?)

Un ateu poate trăi bine mersi toată viaţa fără probleme. Chestie ce ţine de noroc. La fel şi creştinii... tot chestie de noroc. Şi toată chestia asta e un fel de superstiţie, de fantezie, în care dacă crezi cu adevărat, ea chiar există. De exemplu, mie de fiecare dată când îmi taie calea o pisică neagră de la dreapta spre stânga, o să am ghinion. Dacă trece de la stânga la dreapta voi avea noroc. Şi întotdeauna s-a aplicat semnul ăsta. Dar nu pentru că e general valabil ci pentru că cred cu adevărat în el. Dacă de mâine nu voi mai crede, sunt sigură că nu va mai avea efect.

It's all about the Universe, people... Toate gândurile pe care le arunci în Univers la un moment dat, se întorc înapoi în stare materială. Dar chestia asta ne depăşeşte atât de puternic şi e atât de complexă, încât nici nu cred că ar fi bine să discutăm despre ea.