Originally Posted by zeno.marin:
|
Marturisesc ca m-au deceptionat profund secventele cu Bibi Andersson, jucand exagerat, cu voce monotna si recitand texte aproape cantate. De vina e structura frazelor ne-natural de elaborate si incredibil de artificiale. De-a dreptul insuportabili ca o pata de fragi salbatici pe un sort alb au fost si cei doi cabotini, "copiii" de pe bancheta din spate (trecuti bine de 30 de ani) cu pasiuni si discutii elevate despre filozofie, dar comportament de scolar (suturi in fund si sapca de strengar). Tot irelevante au fost si gemenele cu cozi impletite ca si intreaga scena nici macar nostima de familie, sau cuplul neconvingator din masina rasturnata.
|
in plus fata de ce-ai mentionat tu:
stupida dedicatie muzicala pentru unchiul cel surd si oribila coafura scurta a lui Bibi.
si n-am inteles de ce a fost debarcat din masina in mijlocul padurii cuplul acela ciudat...
in fine...mare ti-e gradina lui Bergman si poate,cum am zis intr-un mesaj anterior,filmele lui cer obligatoriu replayul.suprarealismul excesiv nu este usor de rumegat si uneori avem tendinta sa spunem ca ne aflam in fata ridicolului.chestie de gust!
eu apreciez mult spectaculozitatea peisajelor.marea si tarmul,vazute in alb si negru sunt fabuloase.marea,cel putin,este mult mai frumoasa ca atunci cand verde-albastrul ei ne-ar fi orbit.