[rvn]

bun.iarasi dezgrop topicurile demult uitate,dar ma gandesc uneori ca e mai bine asa,mai citim si arhiva forumului.cu ocazia asta am descoperit ca ALS prefera "cet obscur object des desiree" si nu ma mira.o ciudatenie de film..
de ceva vreme aveam in gand sa vad "Tristana", dar am tot amanat-o,am vazut intre timp "Viridiana" si ceva-ceva ma tot tragea inapoi spre ea,probabil eram curioasa sa compar cele doua femei-personaje,asa ca, noaptea trecuta, am degustat imaginea Deneuvei in plina tinerete si pot sa spun ca nu mi-a parut deloc rau...
Tristana m-a fascinat. am vazut doua femei diferite,o transformare uluitoare a actritei dintr-o tanara miloasa,credincioasa,ingenua si fara aparare intr-una razbunatoare,puternica si dornica de a fi stapana propriei vieti.
povestea incepe sa se contureze de la inceput destul de limpede:un batran aristrocrat,devine tutorele fetei tinere,dar autoritatea lui morala este doar un pretext pentru intentiile de a o transforma in concubina lui.si reuseste,numai ca,Tristana, aparent fragila,are o forta interioara extraodinara de a-si depasi conditia,alimentata si de ura care-i zace in suflet pentru barbatul care a profitat de pozitia lui.nevoia ei de independenta e nevoia de emancipare a femeii si modul cum ea actioneaza este protestul fata de modul cum societatea aristocrata din vremea aceea,trateaza relatiile dintre barbatii care detin putere si pozitie sociala si femeile care devin concubinele lor,fiind obligate de cutumele vremii sa aiba in acelasi timp si tata si sot in acelasi barbat.
Tristana are puterea sa lupte cu destinul .se indragosteste de un tanar pictor si reuseste sa-si continue drumul in viata dar chiar si dupa amputarea unui picior dupa o boala grava,ea ne impresioneaza prin taria cu care se impotriveste acestui destin al ei.
ca de obicei,Fernando Rey e "tartorul" in filmele lui Bunuel si nici ca se putea gasi altul mai bun.
prestatie superba a frantuzoaicei,Catherine Deneuve este in prima parte dulce si seducatoare ca apoi sa fie si rece si necrutatoare.in ambele ipostaze este ireal de frumoasa,chiar si in scaunul cu rotile.pana si piciorul ei de lemn e senzual.
Oricum,personajul Tristanei asa cum e vazut de Bunuel are o aura speciala. Regizorul este recunoscut pentru abilitatile sale de impletire a visului cu realitatea.si in Tristana nu-si dezminte stilul.chiar ma intrebam ce-i cu cosmarul acela care bantuia mintea tinerei femei,se tot repeta obsedant in vis,capul lui don Lope atarnand de clopotul bisericii in care ei ii era interzis sa mearga. la final m-am dumirit: era deja razbunarea.femeia visa dinainte tragicul sfarsit.fara cea mai mica remuscare l-a lasat pe batranul aristocrat sa moara fara sa ridice un deget sa-l ajute.interesanta intorsatura povestii si toata atmosfera din film specifica epocii.totul este minutios redat,cu atentie mare la decoruri.mi-a placut indeosebi sa ma plimb odata cu protagonistii printre stradutele inguste pavate cu piatra si printre casele inalte cu ferestre mici.uluitoare si panorama de pe generic,o vedere ampla asupra orasului in care se petrece drama,semn ca noi nu vom urmari doar simpla poveste a unei fete ca atate altele din vremea aceea, ci vom cunoaste viata,mentalitatile, obiceiurile si viciile societatii, vazute de autor prin destinul tragic al Tristanei.