das schloss-1997-m.haneke
o adaptare pentru televiziune a romanului (neterminat) al lui Frantz Kafka,nu putea decat sa fie una destul de riscanta,daca tinem cont de esenta operei kafkiene, de obsesiile si depresia scriitorului, boli de care el suferea in realitate si care i-au marcat stilul creativ,mai ales in cele doua romane "procesul" si "castelul",tiparite(impotriva vointei sale) dupa moartea sa.
asadar, o voce narativa calma,care incepe sa depene intreaga poveste halucinat de absurda a unui topograf angajat din greseala sa execute masuratori unui loc uitat de lume(castelul), ne insoteste pe tot parcursul filmului,iar noi stam cuminti la gura sobei si ascultam povestea incalcita,caci n-avem alta varianta decat sa urmarim dialogurile subtile si scenele intrerupte brusc prin aparitia ecranului negru,altfel, zau ,daca am pricepe ceva.dar asta,aparent!
K.,topograful,este protagonistul acestei hilare intamplari si are o mare problema: nu reuseste sa se descurce in hatisul unei birocratii duse pana la absurd,desi incearca disperat,folosind diverse metode,mai ortodoxe sau nu,de a-si intra in drepturi.totul e imaginar.in realitate,el nu reuseste sa gaseasca nimic palpabil,castelul pe care trebuie sa-l topografieze nu-l vedem si afla cu stupoare ca de fapt,orice tentativa a sa de a patrunde inauntrul lui este sortita esecului,datorita labirintului de fapte,mormanului imens de dosare si insolenta functionarilor de care el se loveste ca de un zid.peste acestea se adauga,ca o ironie, si iarna cu viscol napraznic cu care K, trebuie sa faca cunostinta,ori de cate ori incearca disperat sa gaseasca drumul adevarat si persoanele potrivite care-l pot ajuta.
din pacate pentru el, nu poate ajunge mai departe de hanul gentilomilor. aici se desfasoara toata umilirea lui si tot aici e capatul rabdarilor,fiindca K.nici macar nu mai are putere sa se revolte,este atat de obosit incat adoarme in final,fara a putea sa-si implineasca destinul.
perspectiva practicarii meseriei sale este fragila si indepartata incat nu-i ramane probabil decat sa se dea batut..
filmul n-are final,cum n-are nici romanul.se termina brusc si senzatia ca niciodata nu va iesi din cercul vicios este evidenta.
comedia de situatie si absurdul unor reguli birocratice, sunt absolut superb redate intr-o scena care reprezinata,dupa mine, cel frumos moment al filmului: intalnirea dintre K. si seful satului,cand vraful de dosare burdusite intr-un dulap,cad intr-o gramada diforma,la cel mai mic gest de a le deranja.ce poate fi mai halucinant si apoteotic?este exact esenta birocratiei, de care ne lovim si noi in ziua de azi!
DasSchloAKATheCastleMichelHaneke-5[1].jpg