|
Am reusit si eu sa vad, in sfarsit, "Mormantul licuricilor", la recomandarea a doi prieteni de site (multumesc Andrei si Sebi!).
Nu pot spune decat ca toata noaptea dupa ce l-am vazut m-am gandit Ce rost are razboiul?. Atatia copii nevinovati mor doar pentru ca niste conducatori de state nu se pot intelege ca niste oameni normali. Pot sa spun sincer ca m-a marcat filmul asta! Prea putine filme imi raman asa in suflet, dar, cu siguranta, asta e unul dintre ele!
M-a impresionat responsabilitatea lui Seita fata de sora lui. Dragostea lui nemarginita fata de ea - nu ar fi putut sa faca toate astea pentru el, este un altruist, nu un egoist. De asemenea, mi-a placut atat de mult de Setsuko! Imi placea cum il striga pe Seita, la inceputul filmului vesela, iar spre sfarsit din ce in ce mai trista.
Momentul in care a construit mormantul licuricilor a fost din nou unul emotionant! Filmul asta te face sa plangi la fiecare 10 minute si nu e o exagerare, pentru ca de piatra sa fii si tot iti vine sa versi o lacrima cand vezi atrocitatile razboiului. Dintr-o familie fericita, ce a facut razboiul? Toata lumea se dezumanizeaza, sunt din ce in ce mai egoisti, nu isi ajuta nici rudele, nu neaparat pentru ca nu vor, ci pentru ca pur si simplu nu pot!
10 fara alte comentarii de prisos!
__________________
Loverless nights they seem so long
I know that I'll hold you someday
But till you come back where you belong
It's just another lonely Sunday.
|