[Igor12]

Una din cele mai recente carti citite ( nu pot sa zic "ultima" pentru ca sper sa mai citesc) a fost La Chambre des Dames, urmata de Le Jeu de la Tentation, scrise de Jeanne Bourin. O cronica extrem de bine documentata despre societatea medievala, vazuta dintr-o alta perspectiva decat cea a Inchizitiei, a vrajitoriilor, a ignorantei, carti ce au insemnat o reala delectare pentru mine. Dar prin acest post as vrea sa raspund si unei provocari. Nu cred in feminism si ridicarea in slavi a femeii, cum ca femeile ar fi niste valori reale, niste diamante nedescoperite, neapreciate cum se cuvine, in domeniul artei sau muzicii sau literaturii. Doamnele enumerate intr-un post anterior nu vin decat sa confirme exceptia de la regula. Femeile pot scrie, si unele, din nefericire, o si fac. Asta nu inseamna ca reprezinta un segment important al artei. Cele care au reusit sa se faca remarcate artistic, si in viata lor cotidiana au iesit din tiparele feminismului, nu au fost niste delicate si niste romantice incurabile, au fost niste femei oarecum masculinizate (cel putin in gandire, daca nu si in comportament). Nu trebuie sa ne supere faptul ca femeia nu e ridicata la rang de geniu artistic, nu are datele genetice care sa ii permita asta. Iar statutul de muza incontestabila al marilor scriitori, muzicieni, pictori ar trebuie sa ne fie suficient pentru orgolilul nostru nemasurat.