|
Asta e un subiect tare delicat,profund ce a fost, este si va fi dezbatut multi ani de acum incolo.
Eu unul prefer sa nu contrazic pe nimeni, nici pe cei care cred cu tarie in existenta unei fiinte supreme, nici pe cei ce se abat de la aceasta idee.
Singurul meu gand mai "limpede" referitor la acest subiect are ca baza 2 caracteristici strans legate una de cealalta: Perceptia si Influenta
- Perceptia fiecaruia asupra lucrurilor, fie ele de natura fizica sau spirituala.
- Influenta la care suntem toti supusi din nastere, de catre cei din jur cu care intercationam, ei fiind "motorul" formarii principiilor,ideilor si personalitatii pe care fiecare individ ar trebui sa o dezvolte la o anumita varsta.
Opinia unuia poate diferi de a altuia pe marginea oricaui subiect, in functie de perceptia fiecaruia si de gradul de influenta la care a fost supus fiecare in formarea uneor idei,principii.
Dar aici intervine ceva de care omul este strans legat...dovezi/trairi...pentru ca in sinea noastra noi nu putem accepta un adevar decat daca acel adevar a intersectat perceptia noastra si a lasat o urma(dovada) a interactiunii...mai concret daca nu-l atingem/vedem/auzim/simtim pe Dnzeu nu putem crede in el, sau nu avem convingerea totala asupra existentei lui.
De aceea subiectul asta e ca o lupta contra "morilor de vant"...fiecare poate alege orice cale catre adevar, cu un avantaj pt cei ce nu cred, datorita lipselor de "dovezi" atat ravnite si necesare in existenta noastra...insa acest avantaj nu inseamna si un adevar pt ca nimeni indiferent de procente nu poate sustine inexistenta atat timp cat suntem constransi la un nr de simturi si la niste reguli de Fizica, ceea ce ne neindreptateste in a ne declara stapanii adevarului si a existentei anumitor "factori".
Prefer sa cred ca "natura" acestei fiinte supreme si al opusului ei(fam.Diavol) este defapt "simtul" ce nu a fost definit sau caracterizat...cel care ne indruma sa luam deciziile corecte sau gresite in viata pt a satisface bunastarea noastra si a celor din jur sau pt a cauza acestora.
Acest simt poate fi suma tuturor principiilor, a trairilor dar mai ales a personalitatii...iar acest total da nastere unui Dnzeu...al meu...al tau...al fiecaruia...uneori atat de asemanator, alteori atat de diferit.
In concluzie, nu neg si nici nu aprob existenta unui Dumnezeu atat timp cat definitia existentei acestuia este constransa de aceleasi reguli la care suntem supusi si noi.
Dar un singur lucru ramane clar...cei care merg la biserica pt a aprinde o lumanare sau a spune o rugaciune, nu merita blamati ATAT TIMP cat aceste experiente nu sunt de natura falsa si au ca efect o stare de bine...de optimism...de implinire sufleteasca/mentala...atunci cand atingi rezultatele acestea n-ai cum sa nu crezi in ceva, indiferent de natura definitorie
|