E o contradictie intre evil si sweet, presupun ca-s paradoxala
.
E adevarat ca uneori criticele sunt ca un pumn sub centura, am avut si eu parte de ele in viata reala, dar am ajuns sa le apreciez mai mult decat orice chiar daca pe moment ma descurajeaza ca naiba. Pana la urma, critica sincera este un impuls, daca nu aveam parte de ea, nu evoluam.
Dupa cum mi-a spus al meu profesor cand a vazut ca am ambitie: "Eu nu iti voi spune niciodata ce ai facut bine intr-un un desen, eu iti voi spune numai greselile. De laudat sa te laude altii, eu doar te voi corecta".
Din cand in cand mai scapa si laude, fapt care linisteste. Oricum, imi pare rau ca au fost elevi (putin, ce-i drept) care au ajuns sa-l deteste pentru critica lui.
Zilele astea m-am hotarat sa ma apuc de studiat fiecare centimetru din corpul uman, vreau sa lucrez profesional.
Pana acum am facut numai ochiul:
1
2
3
4