Iarna aceasta a fost iarna Rohmer pt mine. Am vazut
Conte d'ete, Conte d'automn, Pauline a la plage, Le rayon verte si Le signe du lion.
dintre ele, Le signe du lion se diferentiaza major, adica ai impresia ca e facut de cu totul alt regizor. Nu apare neaparat acea estetica a cotidianului despre care s-a discutat mai sus, ci dimpotriva, apare povestea dramatica a unui artist ratat la Paris care se degradeaza pe zi ce trece, ajungand un cersetor notoriu.
In Conte d'ete chiar e foarte vara si in conte d'automne e cat se poate de toamna. Personajele au varsta anotimpurilor: in Vara sunt cu totii tineri, studenti sau fresh grads iar in Toamna sunt femei coapte, frumoase, implinite sau in cautarea implinirii. Ma intreb, Conte du printemps e cu bebelusi?
Pauline a la plage e foarte simpatic, este despre cum vede sexualitatea si erosul fiecare dintre participanti, reprezentand tipare umane si contingente diferite - adolescentul, barbatul matur, barbatul tanar, batranii etc.
Oricum, frumoase vieti au francezii, chiar si cei de mijloc sau cei din popor
