[sinaxis]

Hmm, l-am vazut azi. Impresii la cald: un film de vazut, desi exista imagini in film de se putea si fara ele, dar am priceput: tineau de psihoza personajului principal. Un film cam freudian, cu un personaj schizoid care incearca sa se contopeasca cu rolul interpretat intr-atat incat devine si paranoic. Clinic avem de-a face cu o urgenta. O lupta intre bine si rau de fapt nu exista, caci odata ce binele se baga in lupta cu raul isi pierde atributul. Asistam de fapt la o demascare a frustrarilor inhibate, la o defulare sub acoperamantul artei concretizate in real. Nu-mi place inducerea ideii de nebunie = perfectiune nici chiar in arta. Portman joaca bine desi se cam vede de la o posta ca in secventele de balet e ajutata la greu. Nici ideea de jertfa nu e clar conturata, avem de fapt de-a face cu un suicid, deh perfectiunea actului artistic tre sa se plieze perfect pe scenariu, nu?!. Faptul ca ceilalti nu realizeaza nebunia si o confunda cu genialitatea tine de nivelul cultural atins de societatea in care traim. Daca in Lacul Lebedelor printesa vrea sa iasa din starea de lebada la libertate prin iubire, in film balerina vrea sa intre in starea de lebada prin desinhibare de orice regula morala pe care o percep ca pe o decadere la animalic, la instinctual, lucru subliniat si de faptul ca nu vrea sa intre in starea de lebada alba ci in starea de lebada neagra!
Hai ca deja o iau pe aratura.
Pe scurt: povestea unei bolnave care crede ca atinge perfectiunea in arta sinucigandu-se. Am un sentiment de mila profunda.